INFIERÁRE infierari s. f. Actziunea de a infiera; infierat¹. V. infiera.

infierare sf [At: DA / Pl: ~rari / E: infiera] 1 Insemnare a unui condamnat a unui animal a unui arbore cu fierul inroshit Si: infierat¹ (1). 2 Condamnare severa Si: infierat¹ (2). 3 Defaimare publica Si: infierat¹ (3). 4 Ferecare.

INFIERÁRE s. f. Actziunea de a infiera; infierat¹. V. infiera.

INFIERÁRE infierari s. f. Actziunea de a infiera¹; insemnarea animalelor cu fierul roshu; fig. stigmatizare. Pronuntzat: fie.

infiera² vt [At: DOSOFTEI V. S. 60/2 / S shi: infera / V: (reg) inhera / Pzi: ~rez / E: in + fier] 1 A insemna un condamnat animal un arbore cu fier inroshit. 2 (Fig) A condamna cu severitate. 3 A defaima in public. 4 (Rar; if infera) A imbraca sau a lega in fier Si: a fereca.

infiera¹ v vz infira

INFIERÁ¹ infierez vb. I. Tranz. 1. A aplica pe corpul unui animal un fier inroshit in foc pentru ai face un semn distinctiv. (Refl. pas.) Dupa doua luni de la nashterea minzului se infiereaza... la shold. I. IONESCU D. 534. ◊ (Cu privire la oameni in special la sclavi) Sa faci asha k cei doi cumnatzi ai mei sa nemereasca la castel shi in schimbul laptelui de mistretze sa primeasca sami fie robi shi sai infierez. VISSARION B. 66. Eal chema la sine shi cu un fier ce la fost ars in foc il infiera la mina dreapta. RETEGANUL P. IV 37. 2. Fig. A condamna cu toata severitatea a osindi in public a stigmatiza a veshteji. [Balcescu] a infierat cu putere pe boierii cosmopolitzi fara patrie turcitzi shi frantzuzitzi dupa cum le dictau interesele. SCINTEIA 1952 nr. 2540. Pronuntzat: fie.

INFIERÁ² pers. 3 infiereaza vb. I. Intranz. (Regional despre barba shi despre mustatzi) A incepe sa creasca; a se ivi a miji. Era un fecior cu mustatza abia infierindui. SADOVEANU O. L. 94. Intorcea un zimbet frumos k de fata shi abia incepea sai infiereze mustacioara. id. B. 58. Pronuntzat: fie.

A INFIERÁ ~éz tranz. 1) (animale) A insemna cu un fier roshu; a marca printro danga; a dangalui. ~ un manz. 2) fig. (persoane fapte etc.) A condamna in mod public; a osandi; a stigmatiza; a blama. /in + fier

infierà v. a insemna cu un fier ars: a infiera un cal; 2. fig. a defaima a dezonora.

inferéz (est) shi infĭeréz (vest) v. tr. (d. fer fĭer). Stampilez cu feru inroshit in foc pun dangaŭa. Fig. Stigmatizez aplic stampila infamiiĭ. V. shi infir.

infĭeréz V. inferez.

infír shi éz a á v. tr. (d. fir. V. rasfir). Cos prost. Ornez o haĭna cu fir. V. intr. Incep a aparea (cite un fir) mijesc: mustatza iĭ infira. In nord (k v. intr.) shi a infera infĭera pop. inhera (pin confuziune cu a infiera d. fĭer).

!infieráre (fie) s. f. g.d. art. infierắrii; pl. infierắri

infieráre s. f. (sil. fie) g.d. art. infierarii; pl. infierari

infierá (a ~) (fie) vb. ind. prez. 3 infiereáza

infierá vb. (sil. fie) ind. prez. 1 sg. infieréz 3 sg. shi pl. infiereáza

INFIERÁRE s. 1. (reg.) sagnire. (~ unui animal domestic.) 2. v. stigmatizare. 3. v. dezaprobare.

INFIERARE s. 1. (reg.) sagnire. (~ unui animal domestic.) 2. stigmatizare (rar) infierat (inv.) pecetluire. (~ unui sclav.) 3. blam blamare condamnare dezaprobare neaprobare reprobare respingere stigmatizare (livr.) dezavuare reprehensiune (rar) reprobatziune sanctzionare (pop.) osindire (inv.) prihana (fig.) veshtejire. (~ faptei necugetate a cuiva.)

INFIERÁ vb. 1. (reg.) a sagni (inv.) a pecetlui a semna. (A ~ un animal domestic.) 2. v. stigmatiza. 3. v. dezaproba.

INFIERA vb. 1. (reg.) a sagni (inv.) a pecetlui a semna. (A ~ un animal domestic.) 2. a stigmatiza (inv.) a pecetlui. (A ~ sclavii condamnatzii.) 3. a blama a condamna a dezaproba a proscrie a reproba a respinge a stigmatiza (livr.) a dezavua (rar) a sanctziona (pop.) a osindi (inv.) a mustra a protesta (fig.) a veshteji. (Opinia publica a ~ gestul lui necugetat.)

infierá pers. 3 sg. infieréaza vb. I (reg. inv.) 1. (despre par mustatzi) a incepe sa creasca a da a miji. 2. (despre oala pusa la foc) a da in fiert (cand se ridica bulbucii la suprafatza apei).