INFIERÁ¹ infierez vb. I. Tranz. 1. A aplica pe corpul unui animal un fier inroshit in foc pentru ai face un semn distinctiv. (Refl. pas.) Dupa doua luni de la nashterea minzului se infiereaza... la shold. I. IONESCU D. 534. ◊ (Cu privire la oameni in special la sclavi) Sa faci asha k cei doi cumnatzi ai mei sa nemereasca la castel shi in schimbul laptelui de mistretze sa primeasca sami fie robi shi sai infierez. VISSARION B. 66. Eal chema la sine shi cu un fier ce la fost ars in foc il infiera la mina dreapta. RETEGANUL P. IV 37. 2. Fig. A condamna cu toata severitatea a osindi in public a stigmatiza a veshteji. [Balcescu] a infierat cu putere pe boierii cosmopolitzi fara patrie turcitzi shi frantzuzitzi dupa cum le dictau interesele. SCINTEIA 1952 nr. 2540. Pronuntzat: fie.