incruntare sf [At: PSALT. 106/37 / Pl: ~tari / E: incrunta] 1 (Inv) Sangerare provocata de rani de lovituri de bataie etc. 2 (Inv) Inroshire de sange. 3 (Inv) Batere a cuiva umplandul de sange. 4 (Inv) Mushcare a cuiva pana ce sangereaza. 5 (Pop; spc) Sangerare a unui dinte lovit. 6 (inv; fig) Savarshire a unei fapte urate condamnabile. 7 (Pop; ccr) Taietura mica facuta cu scopul de a provoca sangerarea. 8 (Pop; ccr) Crestare in forma de cruce a pleoapelor ochilor la oi. 9 Apropiere a sprancenelor shi ivire a cutelor verticale pe frunte in semn de nemultzumire manie mirare ingrijorare etc. 10 (Ccr) Privire aspra sau posomorata. 11 (Ivp) Tundere a mustatzilor.

INCRUNTÁRE s. f. Actziunea de a (se) incrunta. 1. Incretzire a fruntzii sau a sprincenelor in semn de nemultzumire de minie de cruzime; privire aspra sau posomorita. Pe fatza brigadierului inflori la inceput un zimbet puternic care crescu neincetat pina cind deodata se transforma intro incruntare plina de grija. MIHALE O. 433. Totzi erau tacutzi flaminzi shi insetatzi; priveau cu incruntare inainte. SADOVEANU O. I 13. 2. (Invechit shi popular) Insingerare.

incrunta [At: PRAV. GOV. ap. TDRG / Pzi: incrunt / E: in + crunta] 12 vtr (Inv) A (se) umple de sange. 34 vtr (Inv) A (se) inroshi de sange. 5 vt (Inv) A bate pe cineva umplandul de sange. 6 vt (Inv) A mushca pe cineva pana ce sangereaza. 7 vr (Pop) A sangera din cauza unei rani. 8 vr (Pop; spc) Ai ieshi cuiva sange dintrun dinte lovit. 9 vr (Inv; fig) A se manji cu o fapta urata condamnabila. 10 vt (Pop) A taia putzin k sa dea sangele. 11 vt (Pop; spc) A cresta in forma de cruce pleoapa ochilor la oi. 12 vr A privi cu asprime. 13 vt (Nob) A fixa pe cineva cu priviri cmnte. 1415 vtr (D. sprancene) A (se) incretzi. 1617 vtr (D. oameni) A apropia sprancenele shi a face cute verticale pe frunte in semn de nemultzumire de manie de ingrijorare mirare etc. 18 vt (ivp) A tunde putzin mustatzile.

CRUNTÁ vb. I v. incrunta.

INCRUNTÁ incrúnt vb. I. Refl. 1. A face o cuta pe frunte intre sprincene (in semn de nemultzumire sau de minie) a privi aspru. Se incruntau chiorish dorobantzii de la Agie. C. PETRESCU A. R. 8. Dragutzii mei Numi fitzi dushmanei Nu vantunecatzi Nu va incruntatzi. ALECSANDRI P. P. 117. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «la») Mosh Gheorghe se incrunta la ele shi le face semn sashi bage mintzile in cap. SP. POPESCU M. G. 37. ♦ Tranz. (Mai ales cu privire la sprincene) A incretzi a stringe. Candachia nu shtie ce sa faca cu sprincenelei subtziri: sa lencrunte ori sa le insenineze. SADOVEANU F. J. 688. Incrunta sprinceana shi se otzari de suparare. ISPIRESCU U. 83. Tata intreba fata de unde ai calul dtale?... La cetzi trebuie so shtii? zise el incruntind sprincenile. EMINESCU N. 18. 2. (Invechit shi popular uneori urmat de determinari) A se umple de singe a se muia in singe a se roshi. Lau scos din apa afara k sa nu se cufunde shi sa se incrunte toata apa cu singe. SBIERA P. 125. ◊ Refl. reciproc. Vierul cu dintzii leul cu unghiile unul pre altul se incruntara. TZICHINDEAL F. 32. ◊ Tranz. Mil intreba Saleaga ceva: Palosh sashi incrunte Au lupta sa lupte? TEODORESCU P. P. 499. ♦ Tranz. (Cu privire la ochi) A inroshi. Grecul beat paloshui da Iar Vulcan cum il lua Ochiin singeshi incrunta. ALECSANDRI P. P. 138. Prez. ind. shi: (rar) incruntez (CARAGIALE O. I 45). Varianta: (invechit shi popular) cruntá cruntez (BALCESCU O. I 319 SHEZ. VII 90) vb. I.

A INCRUNTÁ incrúnt tranz. (sprancenele sau fruntea) A face sa se incrunte. [Sil. incrun] /in + a crunta

A SE INCRUNTÁ ma incrúnt intranz. 1) A exprima nemultzumire (printro mina crunta); a lua o infatzishare suparata. 2) inv. A se umple de sange. /in + inv. a (se) crunta

incruntà v. 1. a (se) insangera: sa se incrunte toata apa cu sange; 2. a privi aspru salbatec: a incrunta ochii din sprancene. [Lat. CRUENTARE].

incrúnt a á v. tr. (d. crunt). Vechĭ. Cruntez. Azĭ. Ma uĭt furios (salbatic): a incrunta sprincenele ochiĭ. V. intr. Incrunt din ochĭ din sprincene ma uĭt furios. V. refl. Ma uĭt furios: a te incrunta la cineva. In Olt. shi incront (SHez. 1922 54).

incruntáre s. f. g.d. art. incruntắrii

incruntáre s. f. g.d. art. incruntarii; pl. incruntari

incruntá (a ~) vb. ind. prez. 3 incrúnta

incruntá vb. ind. prez. 1 sg. incrúnt 3 sg. shi pl. incrúnta

INCRUNTÁRE s. intunecare mohoreala posomoreala (rar) posaceala. (Ce e aceasta ~ la tine?)

INCRUNTÁRE s. v. insangerare sangerare sangerat sangeratura.

INCRUNTARE s. intunecare posomoreala (rar) posaceala. (Ce e aceasta ~ la tine?)

incruntare s. v. INSINGERARE. SINGERARE. SINGERAT. SINGERATURA.

INCRUNTÁ vb. a se intuneca a se mohori a se posomori. (Ce teai ~ astfel?)

INCRUNTÁ vb. v. inroshi insangera roshi sangera.

INCRUNTA vb. a se intuneca a se mohori a se posomori. (Ce teai ~ astfel?)

incrunta vb. v. INROSHI. INSINGERA. ROSHI. SINGERA.

A se incrunta ≠ a se descrunta