INCRUNTÁRE s. f. Actziunea de a (se) incrunta. 1. Incretzire a fruntzii sau a sprincenelor in semn de nemultzumire de minie de cruzime; privire aspra sau posomorita. Pe fatza brigadierului inflori la inceput un zimbet puternic care crescu neincetat pina cind deodata se transforma intro incruntare plina de grija. MIHALE O. 433. Totzi erau tacutzi flaminzi shi insetatzi; priveau cu incruntare inainte. SADOVEANU O. I 13. 2. (Invechit shi popular) Insingerare.