optziuni
  • info

18 definitzii pentru imputernicit (adj.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

IMPUTERNICÍT A imputernicitzi te s. m. shi f. adj. (Persoana) autorizata a savarshi ceva in numele altcuiva; mandatar. V. imputernici.

imputernicit1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: imputernici] 1 (Rar) Intarire. 2 Imputernicire (3). 3 (Ivp) Opintire. 4 (Ivp) Insanatoshire. 5 (Jur) Mandatare. 6 Imputernicire (8).

imputernicit2 ~a [At: BALCESCU M. V. 31 / Pl: ~itzi ~e / E: imputernici] 1 a Intarit. 2 a Insanatoshit. 34 smf a (Jur) (Persoana) care este autorizata sa savarsheasca ceva in numele altcuiva Si: mandatar plenipotentziar reprezentant.

imputernicít a adj. shi s. Care are depline puterĭ plenipotentziar.

IMPUTERNICÍ imputernicesc vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat a autoriza. 2. Tranz. shi refl. (Inv. shi pop.) A da sau a prinde putere a(shi) reface fortzele a (se) face mai puternic; a (se) intari. In + puternic.

IMPUTERNICÍ imputernicesc vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat a autoriza. 2. Tranz. shi refl. (Inv. shi pop.) A da sau a prinde putere a(shi) reface fortzele a (se) face mai puternic; a (se) intari. In + puternic.

imputernici [At: BIBLIA (1688) ap. DA / Pzi: ~icesc / E: in + puternic] 12 vtr (Ivp) A (se) intari (12). 3 vr (Ivp) A se intrece in fortza. 4 vr (Ivp) A se opinti. 5 vr (Ivp) A se insanatoshi. 6 vt (Jur) A da cuiva un mandat Si: a autoriza. 7 vt A autoriza pe cineva sa faca ceva.

IMPUTERNICÍ imputernicesc vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva de a exercita anumite atributzii; (Jur.) a da mandat. La imputernicit sa ia masurile care le crede de cuviintza. 2. (Invechit shi popular) A da puteri (cuiva) a intari; a reface puterile (cuiva). Dar gindul k tot chinul i vine din dragostea cu Maranda il facea sai fie shi mai draga shil imputernicea mai mult in rabdare. MIRONESCU S. A. 31. Trebuira a mai shedea pe loc... spre a imputernici oastea muncita de drum. BALCESCU O. II 118. ◊ Refl. Sint de parere sai izbim sa nu se imputerniceasca mai mult pe locul acesta. VISSARION B. 343.

A IMPUTERNICÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A investi cu puteri (pentru a savarshi ceva in numele cuiva); a autoriza. 2) pop. A face sa se imputerniceasca; a fortifica. /in + puternic

A SE IMPUTERNICÍ ma ~ésc intranz. pop. A deveni mai puternic; a capata fortze fizice shi/sau morale noi; a prinde puteri; a se fortifica. /in + puternic

imputernicì v. 1. a prinde puteri a intari; 2. a da puteri depline.

imputernicésc v. tr. Autorizez daŭ puterĭ depline. V. refl. Rar. Ma intaresc prind putere.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

imputernicí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. imputernicésc imperf. 3 sg. imputerniceá; conj. prez. 3 sa imputerniceásca

imputernicí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. imputernicésc imperf. 3 sg. imputerniceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. imputerniceásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

IMPUTERNICÍ vb. v. autoriza.

IMPUTERNICÍ vb. v. fortifica indrepta infiripa intari intrema inzdraveni reconforta reface restabili tonifica.

IMPUTERNICI vb. a autoriza a delega a investi (inv.) a ispravnici a slobozi. (La ~ sa faca urmatorul lucru...)

imputernici vb. v. FORTIFICA. INDREPTA. INFIRIPA. INTARI. INTREMA. INZDRAVENI. RECONFORTA. REFACE. RESTABILI. TONIFICA.

A se imputernici ≠ a se moleshi

Intrare: imputernicit (adj.)
imputernicit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imputernicit
  • ‑mputernicit
  • imputernicitul
  • imputernicitu‑
  • ‑mputernicitul
  • ‑mputernicitu‑
  • imputernicita
  • ‑mputernicita
  • imputernicita
  • ‑mputernicita
plural
  • imputernicitzi
  • ‑mputernicitzi
  • imputernicitzii
  • ‑mputernicitzii
  • imputernicite
  • ‑mputernicite
  • imputernicitele
  • ‑mputernicitele
genitiv-dativ singular
  • imputernicit
  • ‑mputernicit
  • imputernicitului
  • ‑mputernicitului
  • imputernicite
  • ‑mputernicite
  • imputernicitei
  • ‑mputernicitei
plural
  • imputernicitzi
  • ‑mputernicitzi
  • imputernicitzilor
  • ‑mputernicitzilor
  • imputernicite
  • ‑mputernicite
  • imputernicitelor
  • ‑mputernicitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

imputernici, imputernicescverb

  • 1. A da cuiva puterea de a face ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. shtiintze juridice A da mandat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: autoriza
      • format_quote La imputernicit sa ia masurile care le crede de cuviintza. DLRLC
  • 2. reflexiv invechit popular A da sau a prinde putere a(shi) reface fortzele a (se) face mai puternic; a (se) intari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fortifica intari antonime: moleshi
    • format_quote Dar gindul k tot chinul i vine din dragostea cu Maranda il facea sai fie shi mai draga shil imputernicea mai mult in rabdare. MIRONESCU S. A. 31. DLRLC
    • format_quote Trebuira a mai shedea pe loc... spre a imputernici oastea muncita de drum. BALCESCU O. II 118. DLRLC
    • format_quote Sint de parere sai izbim sa nu se imputerniceasca mai mult pe locul acesta. VISSARION B. 343. DLRLC
etimologie:
  • In + puternic DEX '98 DEX '09

imputernicit, imputernicitzisubstantiv masculin
imputernicita, imputernicitesubstantiv feminin
imputernicit, imputernicitaadjectiv

etimologie:
  • vezi imputernici DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.