optziuni
  • info

13 definitzii pentru imbuiba

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

IMBUIBÁ imbúib vb. I. Refl. shi tranz. A manca shi a bea sau a da sa manance shi sa bea peste masura a (se) ghiftui; a (se) indopa. Et. nec.

imbuiba [At: N. COSTIN ap. LET. II 64/30 / Pzi: imbuib (rar) ~bez / E: nct] 1 vt (D. stomac) A umple pana la refuz cu mancare. 2 vt A oferi cuiva totul Iara masura. 3 vt A dormi peste masura. 45 vtr (A da cuiva sa manance shi sa bea sau) a manca shi a bea peste masura Si: a (se) ghiftui a (se) indopa. 67 vtr A (se) imbiba. 8 vr (D. plante care cresc intro regiune umeda) A se inmultzi. 9 vr (Fig) A se extinde peste masura.

IMBUIBÁ imbúib vb. I. Refl. shi tranz. A manca shi a bea (sau a da sa manance shi sa bea) peste masura a (se) ghiftui; a (se) indopa. Et. nec.

A IMBUIBÁ imbúib tranz. A face sa se imbuibe; a ghiftui. / Orig. nec.

A SE IMBUIBÁ ma imbúib intranz. 1) A se indopa cu mancare shi bautura; a se ghiftui. 2) A trai in belshug. /Orig. nec.

imbuibà v. 1. a (se) indopa; 2. fig. a se face arogant. [Origina necunoscuta].

IMBUIBẮ imbúib vb. I. Refl. A se ghiftui cu mincari shi bauturi; a se indopa; p. ext. a trai in belshug excesiv a avea din toate mai mult decit trebuie. V. huzuri. Domnul Tudose... se imbuiba cu carne fripta dimineatza. PAS Z. I 132. Vulturii... se raped la stirvuri shi se imbuiba cu mortaciuni. ODOBESCU S. III 16. ◊ Tranz. Ospatz ce ne imbuiba pintecele shi ne strica sanatatea. NEGRUZZI S. I 253.

imbúĭb a á v. tr. (cp. cu lat. bubia gurguĭu tzitzeĭ. V. shi buĭb). Indop satur de banĭ shi de toate. V. refl. Ma indop ma satur de banĭ shi de fericire.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

imbuibá (a ~) (bui) vb. ind. prez. 3 imbúiba

imbuibá vb. (sil. bui) ind. prez. 1 sg. imbúib 3 sg. shi pl. imbúiba

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

IMBUIBÁ vb. 1. a (se) ghiftui a (se) indopa (prin Transilv. shi Maram.) a (se) crivi (Olt.) a (se) incatarama. (Sa ~ cu mancare.) 2. v. huzuri.

IMBUIBA vb. 1. a (se) ghiftui a (se) indopa (prin Transilv. shi Maram.) a (se) crivi (Olt.) a (se) incatarama. (Sa ~ cu mincare.) 2. a huzuri. (Se ~ toata viatza.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

imbuibá (imbúib imbuibát) vb. 1. A ghiftui a indopa cu mincare. 2. (Refl.) A minca lacom in exces. 3. A creshte din abundentza a se inmultzi. Origine necunoscuta. Nici una din explicatziile date pina acum nu pare multzumitoare. Dupa Densusianu Archiv. lat. Lex. XII 425 Din lat. bubia glosare incerta a lui „sfirc” pe baza unui der. *imbubiāre cf. Pushcariu 72 shi REW 4286a; insa autorul a renuntzat mai tirziu la aceasta ipoteza convinginduse k glosarea era incorecta. Dupa Giuglea Dacor. II 63237 din lat. imbuĕre prin intermediul unei forme pop. *imbuviāre cf. DAR shi Rosetti I 167 care stabileshte o legatura cu lat. bubῑre „a umfla”. Sub aspect semantic cuvintul ofera o identitate perfecta cu buieci cf. buiac; insa explicatzia fonetica este dificila cf. sl. buiti sę „a trai inconjurat de placeri” cu care DAR admite k sa incrucishat.

Intrare: imbuiba
  • silabatzie: im-bui-ba info
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • imbuiba
  • ‑mbuiba
  • imbuibare
  • ‑mbuibare
  • imbuibat
  • ‑mbuibat
  • imbuibatu‑
  • ‑mbuibatu‑
  • imbuiband
  • ‑mbuiband
  • imbuibandu‑
  • ‑mbuibandu‑
 singular plural
  • imbuiba
  • ‑mbuiba
  • imbuibatzi
  • ‑mbuibatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • imbuib
  • ‑mbuib
 (sa)
  • imbuib
  • ‑mbuib
  • imbuibam
  • ‑mbuibam
  • imbuibai
  • ‑mbuibai
  • imbuibasem
  • ‑mbuibasem
a II-a (tu)
  • imbuibi
  • ‑mbuibi
 (sa)
  • imbuibi
  • ‑mbuibi
  • imbuibai
  • ‑mbuibai
  • imbuibashi
  • ‑mbuibashi
  • imbuibaseshi
  • ‑mbuibaseshi
a III-a (el, ea)
  • imbuiba
  • ‑mbuiba
 (sa)
  • imbuibe
  • ‑mbuibe
  • imbuiba
  • ‑mbuiba
  • imbuiba
  • ‑mbuiba
  • imbuibase
  • ‑mbuibase
plural I (noi)
  • imbuibam
  • ‑mbuibam
 (sa)
  • imbuibam
  • ‑mbuibam
  • imbuibam
  • ‑mbuibam
  • imbuibaram
  • ‑mbuibaram
  • imbuibaseram
  • ‑mbuibaseram
  • imbuibasem
  • ‑mbuibasem
a II-a (voi)
  • imbuibatzi
  • ‑mbuibatzi
 (sa)
  • imbuibatzi
  • ‑mbuibatzi
  • imbuibatzi
  • ‑mbuibatzi
  • imbuibaratzi
  • ‑mbuibaratzi
  • imbuibaseratzi
  • ‑mbuibaseratzi
  • imbuibasetzi
  • ‑mbuibasetzi
a III-a (ei, ele)
  • imbuiba
  • ‑mbuiba
 (sa)
  • imbuibe
  • ‑mbuibe
  • imbuibau
  • ‑mbuibau
  • imbuibara
  • ‑mbuibara
  • imbuibasera
  • ‑mbuibasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

imbuiba, imbuibverb

  • 1. A manca shi a bea (sau a da sa manance shi sa bea) peste masura a (se) ghiftui; a (se) indopa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bea ghiftui manca indopa
    • format_quote Domnul Tudose... se imbuiba cu carne fripta dimineatza. PAS Z. I 132. DLRLC
    • format_quote Vulturii... se raped la stirvuri shi se imbuiba cu mortaciuni. ODOBESCU S. III 16. DLRLC
    • format_quote Ospatz ce ne imbuiba pintecele shi ne strica sanatatea. NEGRUZZI S. I 253. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A trai in belshug excesiv a avea din toate mai mult decat trebuie. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.