imbogatzit ~a [At: MAIOR IST. 258/13 / S shi: (inv) inb~ / Pl: ~itzi ~e / E: imbogatzi] 1 a Care a devenit bogat Si: imburghezit (3) inavutzit instarit. 2 smf (Prt) Persoana care a facut de curand avere prin mijloace necinstite Si: imburghezit (4). 3 a (D. lucruri concrete sau notziuni abstracte) Care a devenit mai numeros mai complex Si: amplificat dezvoltat.

IMBOGATZÍT A imbogatzitzi te adj. 1. Care a agonisit bani multzi sau bunuri numeroase care a acumulat bogatzii; inavutzit. (Substantivat) Eu am crezut cai un imbogatzit de razboi. C. PETRESCU C. V. 88. 2. (Despre lucruri concrete shi despre notziuni abstracte) Care a fost facut mai numeros mai cuprinzator care a capatat elemente noi. ♦ Al carui contzinut in substantze utile a crescut.

imbogatzi vtr [At: CORESI ap. GCR I 27/32 / S shi: (inv) inb~ / V: (inv; cscj) ~tza / Pzi: ~tzesc / E: in + bogat] 12 (A face sa devina sau) a deveni bogat Si: a (se) inavutzi (12) a (se) instari (12) (ivp) a (se) bogatzi. 34 A (se) adauga noi elemente unui bun material sau spiritual Si: a (se) amplifica a (se) dezvolta a (se) mari.

IMBOGATZÍ imbogatzesc vb. IV. 1. Refl. (Despre persoane) A agonisi bani multzi sau bunuri numeroase a acumula bogatzii; a se inavutzi. Cit era sa cishtigam de la dumneata? Ce nembogatzeam din doua lazi? DUMITRIU N. 260. Se imbogatzeshte vazind cu ochii. REBREANU R. I 72. Sa nu spun minciuni dar Ipate se imbogatzise insutit shi inmiit. CREANGA P. 153. 2. Tranz. (Cu privire la bunuri din domeniul material sau spiritual; adesea urmat de determinari introduse prin prep. «cu») A adauga noi elemente a largi sfera a face sa devina mai cuprinzator a mari a dezvolta. [Filimon] a imbogatzit literatura romina cu doua scrieri de un adevarat merit: Slujnicarii shi Ciocoii. GHICA S. A. 80. ◊ Refl. Vocabularul continua sa se imbogatzeasca pe masura ce activitatea shi gindirea oamenilor se dezvolta shi o data cu aceasta se imbogatzeshte shi fondul principal. GRAUR F. L. 93. ♦ (Min.) A elimina o parte din substantzele sterile dintrun minereu sau din carbuni marind astfel procentul de substantza utila.

A IMBOGATZÍ ~ésc tranz. 1) A face sa se imbogatzeasca. 2) (minereuri) A lipsi de substantze straine. /in + bogat

A SE IMBOGATZÍ ma ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni bogat; a acumula in cantitatzi mari bunuri materiale sau spirituale. 2) A se completa cu elemente noi. /in + bogat

imbogatzì v. a (se) face bogat.

imbogatzésc v. tr. Fac bogat. V. refl. Ajung bogat. Vechĭ bogatzésc.

imbogatzí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. imbogatzésc imperf. 3 sg. imbogatzeá; conj. prez. 3 sa imbogatzeásca

imbogatzí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. imbogatzésc imperf. 3 sg. imbogatzeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. imbogatzeásca

IMBOGATZÍT adj. v. bogat.

IMBOGATZIT adj. bogat capatuit chivernisit inavutzit instarit pricopsit (pop. shi depr.) ajuns. (Un om ~.)

IMBOGATZÍ vb. 1. a se ajunge a se capatui a se chivernisi a se inavutzi a se instari a parveni a se pricopsi. (Sa ~ prin mijloace necinstite.) 2. a se inavutzi a se inchiaburi (pop.) a se chiaburi. (Un tzaran care sa ~.)

IMBOGATZI vb. 1. a se ajunge a se capatui a se chivernisi a se inavutzi a se instari a parveni a se pricopsi. (Sa ~ prin mijloace necinstite.) 2. a se inavutzi a se inchiaburi (pop.) a se chiaburi. (Un tzaran care sa ~.)

A (se) imbogatzi ≠ a (se) ruina a saraci