IMBLATÍRE imblatiri s. f. (Inv.) Actziunea de a imblati; imblatit. V. imblati.

imblatire sf [At: MARDARIE L. 1826 / S shi: (inv) inb~ / V: (reg) ~acire iml~ umblacire um~ / Pl: ~ri / E: imblati] (Reg) 1 Batere a cerealelor sau a plantelor cu pastai etc. cu imblaciul (1) pentru a scoate semintzele Si: (reg) imblatit¹ (1) 2 (Pan; fig) Batatorire a pamantului prin mishcari iutzi in timpul dansului Si: (reg) imblatit¹ (2). 3 (Fig) Bataie grava Si: (reg) imblatit¹ (3) ciomagire.

IMBLATÍRE imblatiri s. f. Actziunea de a imblati; imblatit. V. imblati.

IMBLATÍRE s. f. Actziunea de a imblati.

IMBLATÍ imblatesc vb. IV. (Inv.) Tranz. A bate cu imblaciul cerealele plantele cu pastai etc. pentru a le scoate semintzele. ♦ Fig. A bate rau pe cineva; a ciomagi. [Var.: (reg.) imblací vb. IV] Cf. sl. mlatĩtĩ.

imblacire sf vz imblatire

imblati vt [At: ECONOMIA 32/5 / S shi: (inv) inb / V: (reg) ~aci iml~ umblaci um~ / Pzi: ~tesc / E: vsl млатити] (Reg) 1 A bate cerealele plantele cu pastai etc. cu imblaciul (1) repede pentru a scoate semintzele. 2 (Pan; fig) A batatori pamantul mishcand din picioare in timpul dansului. 3 (Fig) A bate rau pe cineva Si: (reg) a ciomagi.

IMBLATÍ imblatesc vb. IV. Tranz. A bate cerealele plantele cu pastai etc. cu imblaciul pentru a le scoate semintzele. ♦ Fig. A bate rau pe cineva; a ciomagi. [Var.: (reg.) imblací vb. IV] Cf. sl. mlatĩtĩ.

IMBLATÍ imblatesc vb. IV. Tranz. (Folosit shi absolut) A bate cerealele trifoiul etc. cu imblaciul pentru a scoate grauntzele sau semintzele. Nici vara nu munceshti nici iarna nu imblateshti. ALECSANDRI P. P. 314. ♦ Fig. A bate rau pe cineva; a ciomagi. Cu nishte fringhii groase... shi udate... prinsera al imblati din rasputeri pe spete. CONTEMPORANUL VI_I 101. Varianta: (regional) imblací (ALECSANDRI P. P. 317) vb. IV.

A IMBLATÍ ~ésc tranz. 1) (cereale sau pastaioase) A prelucra cu imblaciul (pentru a separa boabele). 2) fig. (persoane) A bate tare (cu ceva); a zdrobi in batai; a ciomagi; a cetlui. /<sl. mlatiti

A SE IMBLATÍ ma ~ésc intranz. rar A face (concomitent) schimb de batai (cu cineva). /<sl. mlatiti

imblatì v. 1. a bate cu imblaciul a treera; 2. fig. a bate rau [Slav. MLATITI (din MLATŬ ciocan)].

imblacésc shi umblacésc V. imblatesc.

imblatésc v. tr. (vsl. mlatiti). Bat cu imblaciu. Fig. Cĭomagesc ferchezuĭesc. SHi imblacesc shi umblacesc (d. imblacie umblaciŭ). V. hondranesc.

imblatíre (inv.) s. f. g.d. art. imblatírii; pl. imblatíri

imblatíre s. f. g.d. art. imblatírii; pl. imblatíri

imblatí (a ~) (inv.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. imblatésc imperf. 3 sg. imblateá; conj. prez. 3 sa imblateásca

imblatí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. imblatésc imperf. 3 sg. imblateá; conj. prez. 3 sg. shi pl. imblateásca

IMBLATÍRE s. v. imblatit.

IMBLATIRE s. imblatit. (~ cerealelor.)

IMBLATÍ vb. v. atinge bate lovi.

imblati vb. v. ATINGE. BATE. LOVI.

imblatí imblatesc vb. tranz. 1. A bate cerealele cu imblaciul pentru a le scoate semintzele. 2. A tranti. 3. (refl.) A se agita a se foi: „Se imblateshte de trasneshte” (Memoria 2001: 102). Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate” (SHaineanu Scriban DEX MDA) < sl. mlatǔ „ciocan” (SHaineanu).

imblatí imblatesc vb. tranz. 1. A bate cerealele pentru a le scoate semintzele (cu imblaciul). 2. A tranti. 3. (refl.) A se agita a se foi: „Se imblateshte de trazneshte” (Memoria 2001: 102). Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate”.