optziuni
  • info

8 definitzii pentru huruitura

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

HURUITÚRA huruituri s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruiala huruit1 hurduitura. [Pr.: rui. Var.: uruitúra s. f.] Hurui + suf. tura.

HURUITÚRA huruituri s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruiala huruit1 hurduitura. [Pr.: rui. Var.: uruitúra s. f.] Hurui + suf. tura.

huruitura sf [At: DELAVRANCEA S. 168 / V: ur~ / P: ~rui~ / Pl: ~ri / E: hurui1 + tura] 15 Huruire (15). 6 Daramare.

HURUITÚRA huruituri s. f. Zgomot produs de ceva care huruie. Se auzira de dincolo de ulucile care mai ramasesera in picioare strigate shi huruituri de trasura. CAMIL PETRESCU O. II 695. (In forma uruitura) Un fulger cit un balaur se zvircoli in sinul norilor... sho uruitura se prelungi in departare. DELAVRANCEA S. 168. Pronuntzat: rui. Varianta: uruitúra s. f.

URUITÚRA s. f. v. huruitura.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

huruitúra (rar) (rui) s. f. g.d. art. huruitúrii; pl. huruitúri

huruitúra s. f. (sil. rui) g.d. art. huruitúrii; pl. huruitúri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

HURUITÚRA s. duduit duduitura durait duraitura duruit huruiala huruit (reg.) durat hurduitura (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o strada pietruita.)

HURUITURA s. duduit duduitura durait duraitura duruit huruiala huruit (reg.) durat hurduitura (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o strada pietruita.)

Intrare: huruitura
huruitura substantiv feminin
  • silabatzie: hu-ru-i-tu-ra info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huruitura
  • huruitura
plural
  • huruituri
  • huruiturile
genitiv-dativ singular
  • huruituri
  • huruiturii
plural
  • huruituri
  • huruiturilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uruitura
  • uruitura
plural
  • uruituri
  • uruiturile
genitiv-dativ singular
  • uruituri
  • uruiturii
plural
  • uruituri
  • uruiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

huruitura, huruiturisubstantiv feminin

  • 1. Zgomot produs de ceva care huruie; huruit (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hurduitura huruiala huruit
    • format_quote Se auzira de dincolo de ulucile care mai ramasesera in picioare strigate shi huruituri de trasura. CAMIL PETRESCU O. II 695. DLRLC
    • format_quote Un fulger cit un balaur se zvircoli in sinul norilor... sho uruitura se prelungi in departare. DELAVRANCEA S. 168. DLRLC
etimologie:
  • Hurui + sufix tura. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.