harb sn [At: DOSOFTEI PS. 15 / Pl: ~uri / E: bg хърб] 1 (Inv) Scoica. 2 (Pop) Bucata dintrun vas spart Si: ciob. 35 Lucru lipsit de valoare stricat vechi. 6 Vas (vechi shi spart). 7 (Pop) Vas de lut sau de metal in care se pun bucatele Cf farfurie cratitza strachina. 8 Vas pentru gatit. 9 (Spc) Opaitz. 10 (Ie) Rade ~ de ciob (oala strachina) spart(a) A rade de defectele altuia fara a le vedea pe ale sale. 11 (Ie) A face ~uri A sparge. 12 (Ie) Ai sfarai cuiva cu ~ul Al fermeca. 13 (Fig) Om de nimic. 14 (Fig) Om batran shi neputincios.

HARB ~uri n. 1) Bucata dintrun vas spart; ciob. 2) Vas de bucatarie de calitate proasta sau shtirbit. 3) fig. Lucru foarte uzat care nu mai poate fi utilizat. 4) fig. Persoana neputincioasa (din cauza varstei sau a unei boli). /cf. bulg. harbel

harb n. ciob mare spartura de oala. [Origina necunoscuta].

HIRB hirburi s. n. 1. Bucata dintrun vas spart (de lut de sticla) dintrun geam sau dintro oglinda sparta; ciob; p. ext. vas spart oala sparta. Nu mai aparea sub hirletz shi cazma un singur hirb de ulcica. C. PETRESCU R. DR. 127. Ajungind la tirg el merge drept peste oalele femeii celei zdrantzoase shi regimentul dupa el de nici un hirb na ramas intreg. RETEGANUL P. II 20. Team minat apoi pe loc Cu hirbul sami aduci foc; Hirbul mi lai bucatzit Sprincenile tziai pirlit. ALECSANDRI P. P. 351. 2. Vas de bucatarie de proasta calitate sau deteriorat; p. ext. obiect lipsit de valoare vechi stricat. Toata avereai era o coshnitza o manta nishte hirburi shi un pat de scinduri facut pe tzarushi batutzi in pamint. DUNAREANU CH. 65. Romano asha chiar cum era el avea un hirb de aparat fotografic. HOGASH DR. II 161. O casa numai hirb: prin peretzi se furisha neaua cuptorul afuma shi acoperishul era tovarash cu vinturile. SLAVICI O. I 61. ◊ Fig. Ea carei acuma hirb istovita iar el un lesh ei amindoi faceau planuri pentru viitor. CONTEMPORANUL V_I 106.

*HIRB s. n. (Mold. Ban. Trans. SV) Ciob. A: SHii zdrobi k neshte hirburi. DOSOFTEI PS. Bucatzeale din ulcea cit sa nu sa afle intrinsele hirb cu carele vei lua foc shi carele vei turna putzina apa. AI 66. Amindoua hirburile le leapada in drum atit a unui vas cit shi a altuia. B 1774 31^v; cf. DVS 5^v. C: Hĕrb. Testa. AC 342. Ii spinzura lui la grumazi hirburi shi minushi de oale. PAT. 1705¹ 25^r; cf. VCC 49. // B: Luo lui un hirbu pentru k sashi raza puroile. BIBLIA (1688). Sa ia hirburi de scoica sa freace peste rane. VS 1705 127^v; cf. MINEIUL (1698); MINEIUL (1778). Etimologie: cf. bg. harbel. Vezi shi hirbuit.

hirb n. pl. urĭ (bg. hŭrb hŭrbel ruda cu germ. scherbe hirb shi cu vsl. črĕpŭ bg. čerŭp rus. čérep pol. czerep trzop hirb. V. shtirb shi eshárpa). Cĭob sfarmatura dintr’un vas. Prov. Hirbu tzine maĭ mult decit oala omu bolnav care se ingrijeshte traĭeshte maĭ mult de cit cel sanatos. Ride hirb de cĭob (k bg. prismĕl se hŭrbel na štŭrbel) ride un om cu defecte de unu egal cu el (Munt.).

harb s. n. pl. harburi

harb s. n. pl. harburi

HARB s. v. ciob.

HARB s. v. babalac baccea cazatura hodorog ramolit vas.

HIRB s. ciob spartura tzandara (reg.) breanc (Ban.) tioc. (~ dintro oala de lut.)

hirb s. v. BABALIC. BACCEA. CAZATURA. HODOROG. RAMOLIT. VAS.

hirb (harburi) s. n. Ciob ciuruc. Mr. hrup megl. arb herb. Sl. cf. bg. harb (DAR dupa Miklosich Slaw. Elem. 52 shi Cihac II 135 din sl. crepu). Cf. hirbar s. n. (loc unde se arunca cioburile); hirbarie s. f. (lucruri stricate); hirbui vb. refl. (a se preface in hirburi a se strica); hirbar adj. (bagaretz) plecinduse de la ideea k „ishi baga nasul prin toate oalele”; hirbaretz adj. (bagaretz indiscret).

harb harburi (harboi) s.n. 1. Vas spart; ciob. 2. Vas oala de lut veche uzata: „Mantorsai cata ladoi / Tat deun blid shi deun harboi” (D. Pop 1978: 175). ♦ (onom.) Hirb Harba Harbu nume de familie (232 de persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007). Din sl. cf. bg. harb(el) (DA cf. DER; DEX MDA).

harb uri (harboi) s.n. 1. Vas spart; ciob. 2. Vas oala de lut veche uzata: „Mantorsai cata ladoi / Tat deun blid shi deun harboi” (D. Pop 1978: 175). Sl. cf. bg. harb (DA cf. DER).