hirb (harburi) s. n. Ciob ciuruc. Mr. hrup megl. arb herb. Sl. cf. bg. harb (DAR dupa Miklosich Slaw. Elem. 52 shi Cihac II 135 din sl. crepu). Cf. hirbar s. n. (loc unde se arunca cioburile); hirbarie s. f. (lucruri stricate); hirbui vb. refl. (a se preface in hirburi a se strica); hirbar adj. (bagaretz) plecinduse de la ideea k „ishi baga nasul prin toate oalele”; hirbaretz adj. (bagaretz indiscret).