HIRB hirburi s. n. 1. Bucata dintrun vas spart (de lut de sticla) dintrun geam sau dintro oglinda sparta; ciob; p. ext. vas spart oala sparta. Nu mai aparea sub hirletz shi cazma un singur hirb de ulcica. C. PETRESCU R. DR. 127. Ajungind la tirg el merge drept peste oalele femeii celei zdrantzoase shi regimentul dupa el de nici un hirb na ramas intreg. RETEGANUL P. II 20. Team minat apoi pe loc Cu hirbul sami aduci foc; Hirbul mi lai bucatzit Sprincenile tziai pirlit. ALECSANDRI P. P. 351. 2. Vas de bucatarie de proasta calitate sau deteriorat; p. ext. obiect lipsit de valoare vechi stricat. Toata avereai era o coshnitza o manta nishte hirburi shi un pat de scinduri facut pe tzarushi batutzi in pamint. DUNAREANU CH. 65. Romano asha chiar cum era el avea un hirb de aparat fotografic. HOGASH DR. II 161. O casa numai hirb: prin peretzi se furisha neaua cuptorul afuma shi acoperishul era tovarash cu vinturile. SLAVICI O. I 61. ◊ Fig. Ea carei acuma hirb istovita iar el un lesh ei amindoi faceau planuri pentru viitor. CONTEMPORANUL V_I 106.