optziuni
  • info

6 definitzii pentru gonire

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

GONÍRE goniri s. f. Faptul de a (se) goni; alungare. V. goni.

GONÍRE goniri s. f. Faptul de a (se) goni; alungare. V. goni.

gonire sf [At: COSHBUC AE. 19 / Pl: ~ri / E: goni] 1 Fugarire. 2 (Spc) Alungare a vanatului spre locul de panda al vanatorilor Si: gonit1. 3 (Inv) Vanare. 4 (Inv) Pescuire. 5 (Inv) Prigonire. 6 Alungare. 7 (Inv; in superstitzii) Indepartare a unui rau (prin amenintzari sau prin formule magice) Si: gonit1. 8 (Ivr) Concediere. 9 (Inv; fig) Urmarire a unei tzinte a unui ideal Si: gonit1. 10 (Inv) Frecventare. 11 (D. vite) Impreunare. 12 Alergare. 13 (D. autovehicule) Deplasare cu viteza (mare) Si: gonit1.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

goníre s. f. g.d. art. gonírii; pl. goníri

goníre s. f. g.d. art. gonírii; pl. goníri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

GONÍRE s. 1. v. haituire. 2. v. izgonire. 3. v. surghiunire. 4. v. monta.

GONIRE s. 1. bataie goana haituiala haituire scornire stirnire (pop.) zgornire. (~ vinatului din birlog.) 2. alungare izgonire. (~ cuiva de acasa.) 3. alungare exilare izgonire ostracizare proscriere surghiunire (livr.) relegare relegatzie. (~ cuiva din patria sa.) 4. goana impreunare monta (reg.) montare sarit. (~ la vitele cornute.)

Intrare: gonire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gonire
  • gonirea
plural
  • goniri
  • gonirile
genitiv-dativ singular
  • goniri
  • gonirii
plural
  • goniri
  • gonirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

gonire, gonirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi goni DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.