MÓNTĂ, monte, s. f. 1. Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducerii; montare². 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din fr. monte.

montă sf [At: A VI, 26 / Pl: ~te / E: fr monte] 1 Împreunare a două animale de sex opus, în vederea reproducției Si: montare². 2 (Spc) Herghelie de armăsari pentru reproducere.

MÓNTĂ, monte, s. f. 1. Împreunare a două animale de sex opus în vederea reproducției; montare². 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din fr. monte.

MÓNTĂ, monte, s. f. 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare a altor animale. Stație de montă. Herghelie de armăsari pentru reproducere.

MÓNTĂ s.f. 1. Împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare la animale. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. [< fr. monte].

MÓNTĂ s. f. 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă, pentru reproducere; împreunare la animale. 2. herghelie de armăsari pentru reproducere. (< fr. monte)

MÓNTĂ ~e f. 1) Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducției. 2) Loc special pentru împerecherea animalelor. /<fr. monte

*móntă f., pl. e (fr. monte, d. monter, a se sui; it. monta. V. remontă). Acțiunea împărecheriĭ la vite, bătaĭe.

móntă s. f., g.-d. art. móntei; pl. mónte

móntă s. f., g.-d. art. móntei; pl. mónte

MÓNTĂ s. (BIOL.) goană, gonire, împreunare, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.)

MONTĂ s. goană, gonire, împreunare, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.)