gonire sf [At: COSHBUC AE. 19 / Pl: ~ri / E: goni] 1 Fugarire. 2 (Spc) Alungare a vanatului spre locul de panda al vanatorilor Si: gonit¹. 3 (Inv) Vanare. 4 (Inv) Pescuire. 5 (Inv) Prigonire. 6 Alungare. 7 (Inv; in superstitzii) Indepartare a unui rau (prin amenintzari sau prin formule magice) Si: gonit¹. 8 (Ivr) Concediere. 9 (Inv; fig) Urmarire a unei tzinte a unui ideal Si: gonit¹. 10 (Inv) Frecventare. 11 (D. vite) Impreunare. 12 Alergare. 13 (D. autovehicule) Deplasare cu viteza (mare) Si: gonit¹.