7 definiții pentru glăsuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
glăsuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: glăsui] 1-5 (Înv) Glăsuire (1-5).
glăsuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: glăsui] 1 (Îvp) Văitat. 2 (Îvp) Bocit (cu glas tare). 3 (Îvp) Plâns. 4 (Fig; poetic) Spus. 5 (Înv) Cântat. 6 (Înv; fig; d. texte) Care exprimă. 7 (Înv) Care corespunde. 8 (Înv; pex) Care coincide.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLĂSUÍ, glăsuiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Azi poetic și fig.) A vorbi, a spune. ♦ Intranz. (Despre texte scrise; la pers. 3) A conține, a exprima. 2. Tranz. (Rar) A cânta, a intona. – Glas + suf. -ui.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
A GLĂSUÍ ~iésc tranz. fig. poet. A exprima prin grai; a zice; a spune; a vorbi. /glas + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
glăsuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. glăsuiésc, imperf. 3 sg. glăsuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. glăsuiáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
glăsui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. glăsuiesc, conj. glăsuiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GLĂSUÍ vb. v. boci, căina, cânta, executa, intona, interpreta, jeli, jelui, lamenta, plânge, rosti, spune, tângui, văicări, văita, vorbi, zice.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
glăsui, glăsuiescverb
-
- Glăsuiau însă puțin și domol, parcă cuvintele ar fi avut greutăți de plumb. REBREANU, R. II 110. DLRLC
- Iar al gîndului senin, Glăsuit într-un suspin, Îl dau florilor de in. BELDICEANU, P. 103. DLRLC
- Feciorii, cari știau ce glăsuise tatăl lor cînd îi ieși sufletul, se puse de pază. ISPIRESCU, L. 253. DLRLC
-
- Iată ce glăsuiește o zicătoare. ISPIRESCU, L. 273. DLRLC
-
-
-
- În veștmînt de catifele, un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii, glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
-
- 3. A se văita, a se jelui. DLRLC
- A prins... a se glăsui cu glas mare. TEODORESCU, P. P. 360. DLRLC
- Nu te tîngui, Nu te glăsui, Că eu te-oi lecui! TEODORESCU, P. P. 361. DLRLC
-
etimologie:
- Glas + sufix -ui. DEX '09 DEX '98