intonat ~a a vz intonat

INTONÁ intonez vb. I. Tranz. 1. A canta inceputul unui cantec a da tonul pentru inceperea unui cantec; p. gener. a executa un cantec o melodie solemna; a canta. 2. A accentua a rosti cu un anumit ton un cuvant o fraza. [Var.: (pop.) intoná vb. I] Din it. intonare.

intona [At: NEGRUZZI S. II 123 / V: (pop) in~ / Pzi: ~nez / E: it intonare] 1 vt A da tonul pentru inceperea unui cantec. 2 vt (Pgn) A canta. 3 vt (Buc) A rosti cu un anumit ton un cuvant o fraza etc. Si: a accentua. 45 vtr (Fig; inv) A (se) insista asupra unui lucru.

intona v vz intona

INTONÁ intonez vb. I. Tranz. 1. A canta inceputul unui cantec a da tonul pentru inceperea unui cantec; p. gener. a executa un cantec; a canta. 2. A accentua a rosti cu un anumit ton un cuvant o fraza. [Var.: (pop.) intoná vb. I] Din it. intonare.

INTONÁ intonez vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o bucata muzicala) A executa a cinta. Uriasha fanfara compusa din 1000 de instrumentishti intoneaza «Onorul la general» SCINTEIA 1953 nr. 2749. Noaptea este foarte rece; Iar afarun calator Prin furtuna noptzii trece Intonind cintari de dor. BOLINTINEANU O. 93. Intoneazao psalmodie. NEGRUZZI S. II 123. 2. A accentua a rosti (un cuvint o fraza) cu un anumit ton. Prez. ind. shi: (invechit) intón (ALECSANDRI P. A. 111). Varianta: intoná (ODOBESCU S. III 80) vb. I.

INTONÁ vb. I v. intona.

INTONÁ vb. I. tr. 1. A canta a executa (o bucata muzicala). 2. A rosti a spune (un cuvant o propozitzie etc.) cu un anumit ton. [P.i. nez shi intón var. intona vb. I. / < it. intonare cf. fr. entonner].

INTONÁ vb. I. v. intona.

INTONÁ vb. tr. 1. a canta a executa (o bucata muzicala). 2. a rosti a spune (un cuvant o propozitzie) cu un anumit ton. (< it. intonare)

A INTONÁ ~éz tranz. 1) (piese muzicale) A incepe indicand tonul melodiei. 2) A canta incet shi fara cuvinte k pentru sine; a ingana; a fredona; a murmura. 3) (compozitzii muzicale) A interpreta in mod solemn. 4) (cuvinte fraze etc.) A rosti cu un ton specific. /<fr. entonner^[1]

intonà v. 1. a pune tonul a accentua; 2. a incepe un cantec.

*intonéz v. tr. (fr. entonner; lat. intono áre). Incep un cintec dind ton vociĭ. Cint celebrez: a intona un imn cuĭva. Gram. Accentuez daŭ ton: a intona o silaba.

intoná (a ~) vb. ind. prez. 3 intoneáza

intoná vb. ind. prez. 1 sg. intonéz 3 sg. shi pl. intoneáza^[1]

INTONÁ vb. 1. v. canta. 2. a modula. (~ cuvintele.)^[1]

INTONA vb. 1. (MUZ.) a cinta a executa a interpreta (pop.) a glasui a spune a viersui a zice (inv.) a glasi a juca. (A ~ o melodie o doina.) 2. a modula. (~ cuvintele.)