opțiuni
  • info

12 definiții pentru fățarnic

din care

Explicative DEX

FĂȚÁRNIC, -Ă, fățarnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals. – Fățare (înv. „fățărnicie” < față) + suf. -nic.

FĂȚÁRNIC, -Ă, fățarnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals. – Fățare (înv. „fățărnicie” < față) + suf. -nic.

fățarnic, ~ă smf, a [At: COD. VOR. 126/12 / Pl: ~ici, ~ice / E: fățare + -nic] 1-2 (Înv) (Om) părtinitor. 3-4 (Om) ipocrit.

FĂȚÁRNIC, -Ă, fățarnici, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de sinceritate, cu două fețe; prefăcut, ipocrit. V. fals, viclean. Imanul de la geamia noastră este un bătrîn înalt și uscățiv, posomorît și tare fățarnic. CARAGIALE, P. 128. El veni, copilul mîndru... Avînd zîmbetul fățarnic Pe-a lui buze de coral. EMINESCU, O.I 236. ◊ (Substantivat) Fățarnicul e un lup îmbrăcat în piele de oaie. PĂSCULESCU, L. P. 108.

FĂȚÁRNIC1 adv. Cu fățărnicie. /fățare + suf. ~nic

FĂȚÁRNIC2 ~că (~ci, ~ce) și substantival Care denotă lipsă de sinceritate; care vădește duplicitate; ipocrit; duplicitar. /fățare + suf. ~nic

fățarnic a. cu două fețe, ipocrit.

fățárnic, -ă adj. (d. față și suf. ar-nic). Ipocrit, prefăcut.

Ortografice DOOM

fățárnic adj. m., s. m., pl. fățárnici; adj. f., s. f. fățárnică, pl. fățárnice

fățárnic adj. m., s. m., pl. fățárnici; f. sg. fățárnică, g.-d. art. fățárnicei, pl. fățárnice

Relaționale

FĂȚÁRNIC s., adj. 1. s. v. ipocrit. 2. adj. v. ipocrit.

FĂȚARNIC s., adj. 1. s. ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.)

Fățarnic ≠ sincer, franc, ingenuu, neprefăcut

Intrare: fățarnic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățarnic
  • fățarnicul
  • fățarnicu‑
  • fățarnică
  • fățarnica
plural
  • fățarnici
  • fățarnicii
  • fățarnice
  • fățarnicele
genitiv-dativ singular
  • fățarnic
  • fățarnicului
  • fățarnice
  • fățarnicei
plural
  • fățarnici
  • fățarnicilor
  • fățarnice
  • fățarnicelor
vocativ singular
  • fățarnicule
  • fățarnice
  • fățarnică
  • fățarnico
plural
  • fățarnicilor
  • fățarnicelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fățarnic, fățarnicăadjectiv

  • 1. adesea substantivat (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de sinceritate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: duplicitar fals ipocrit ipocrit prefăcut antonime: franc ingenuu neprefăcut sincer
    • format_quote Imanul de la geamia noastră este un bătrîn înalt și uscățiv, posomorît și tare fățarnic. CARAGIALE, P. 128. DLRLC
    • format_quote El veni, copilul mîndru... Avînd zîmbetul fățarnic Pe-a lui buze de coral. EMINESCU, O. I 236. DLRLC
    • format_quote Fățarnicul e un lup îmbrăcat în piele de oaie. PĂSCULESCU, L. P. 108. DLRLC
etimologie:
  • Fățare (învechit „fățărnicie” din față) + sufix -nic. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.