10 definitzii pentru duplicitar
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DUPLICITÁR A duplicitari e adj. Fatzarnic ipocrit. Din duplicitate.
DUPLICITÁR A duplicitari e adj. Fatzarnic ipocrit. Din duplicitate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
duplicitár ~a a [At: DN3 / Pl: ~i ~e / E: cf duplicitate] 1 Care se prezinta sub o aparentza falsa. 2 Ipocrit. modificata
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DUPLICITÁR A adj. Care are caracter de duplicitate; fals. [Cf. duplicitate].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DUPLICITÁR A adj. cu caracter de duplicitate; fals. (< duplicit/ate/ + ar)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
DUPLICITÁR ~a (~i ~e) Cu caracter de duplicitate; fatzarnic; ipocrit; iezuitic. /Din duplicitate
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
duplicitár (dupli) adj. m. pl. duplicitári; f. duplicitára pl. duplicitáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
duplicitár adj. m. (sil. pli) pl. duplicitári; f. sg. duplicitára pl. duplicitáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DUPLICITÁR adj. v. ipocrit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DUPLICITAR adj. fals fariseic fatzarnic ipocrit mincinos perfid prefacut shiret viclean (livr.) machiavelic (rar) machiavelistic (reg.) proclet (inv.) fatzarit telpiz (fig.) iezuit iezuitic (pop. fig.) pestritz (inv. fig.) calp zugravit. (Atitudine ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Duplicitar ≠ neprefacut franc sincer
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
- silabatzie: du-pli-
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
duplicitar, duplicitaraadjectiv
etimologie:
- duplicitate DEX '09 DEX '98 DN