opțiuni
  • info

10 definiții pentru duplicitar

Explicative DEX

DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate.

DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate.

duplicitár, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: cf duplicitate] 1 Care se prezintă sub o aparență falsă. 2 Ipocrit. modificată

DUPLICITÁR, – Ă adj. Care are caracter de duplicitate; fals. [Cf. duplicitate].

DUPLICITÁR, -Ă adj. cu caracter de duplicitate; fals. (< duplicit/ate/ + -ar)

DUPLICITÁR ~ă (~i, ~e) Cu caracter de duplicitate; fățarnic; ipocrit; iezuitic. /Din duplicitate

Ortografice DOOM

duplicitár (du-pli-) adj. m., pl. duplicitári; f. duplicitáră, pl. duplicitáre

duplicitár adj. m. (sil. -pli-), pl. duplicitári; f. sg. duplicitáră, pl. duplicitáre

Relaționale

DUPLICITÁR adj. v. ipocrit.

DUPLICITAR adj. fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.)

Duplicitar ≠ neprefăcut, franc, sincer

Intrare: duplicitar
duplicitar adjectiv
  • silabație: du-pli- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duplicitar
  • duplicitarul
  • duplicitaru‑
  • duplicitară
  • duplicitara
plural
  • duplicitari
  • duplicitarii
  • duplicitare
  • duplicitarele
genitiv-dativ singular
  • duplicitar
  • duplicitarului
  • duplicitare
  • duplicitarei
plural
  • duplicitari
  • duplicitarilor
  • duplicitare
  • duplicitarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

duplicitar, duplicitarăadjectiv

etimologie:
  • duplicitate DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.