10 definiții pentru duplicitar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate.
DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
duplicitár, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: cf duplicitate] 1 Care se prezintă sub o aparență falsă. 2 Ipocrit. modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUPLICITÁR, – Ă adj. Care are caracter de duplicitate; fals. [Cf. duplicitate].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUPLICITÁR, -Ă adj. cu caracter de duplicitate; fals. (< duplicit/ate/ + -ar)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DUPLICITÁR ~ă (~i, ~e) Cu caracter de duplicitate; fățarnic; ipocrit; iezuitic. /Din duplicitate
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
duplicitár (du-pli-) adj. m., pl. duplicitári; f. duplicitáră, pl. duplicitáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
duplicitár adj. m. (sil. -pli-), pl. duplicitári; f. sg. duplicitáră, pl. duplicitáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DUPLICITÁR adj. v. ipocrit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DUPLICITAR adj. fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Duplicitar ≠ neprefăcut, franc, sincer
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: du-pli-
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
duplicitar, duplicitarăadjectiv
etimologie:
- duplicitate DEX '09 DEX '98 DN