FUS¹ (I) fuse (II) fusuri s. n. I. 1. Unealta de tors care serveshte la rasucirea firului shi care se infashoara firul pe masura ce este tors avand forma unui betzishor lung shi subtzire ingroshat la mijloc cu capatul de sus ascutzit shi cel de jos rotunjit shi intzepenit intro rotitza. ◊ Loc. adj. In fus = in forma de fus¹ (I 1); fusiform. 2. Organ al mashinilor de tors cu ajutorul caruia se rasuceshte shi care se infashoara firul. II. 1. Nume dat unor partzi ale mashinilor de tzesut de depanat etc. care seamana la forma cu fusul¹ (I 1). 2. Nume dat unor partzi de mashini de instalatzii etc. care indeplinesc functzia de arbore sau de osie. ♦ Portziune cilindrica conica sau sferica a unui arbore a unui ax sau a unei osii care se sprijina shi se roteshte intrun palier. 3. Trunchiul unui copac de la baza pana la varf fara crengi. 4. Parte a unei coloane de arhitectura cuprinsa intre baza shi capitel. 5. Corpul drept al ancorei fara bratze shi fara inel. 6. (In sintagmele) Fus sferic = portziune din suprafatza unei sfere cuprinsa intre doua cercuri mari care au un diametru comun. Fus orar = portziune din suprafatza globului pamantesc cuprinsa intre doua meridiane ale caror longitudini difera cu 15°. Lat. fusus (cu unele sensuri dupa fr. fuseau).

fus¹ sn [At: BIBLIA (1688) 57/1 / Pl: (13) ~e (426) ~uri / E: ml fusus (29 30) dupa fr fuseau] 1 Unealta de tors care serveshte la rasucirea firului shi care se infashoara firul pe masura ce este tors avand forma unui betzishor lung shi subtzire ingroshat la mijloc cu capatul de sus ascutzit shi cel de jos rotunjit shi intzepenit intro rotitza. 2 (Ila) In ~ In forma de fus¹ (1) Si: fusiform. 3 Organ al mashinilor de tors cu ajutorul caruia se rasuceshte shi care se infashoara firul. 4 (TZes; is) ~ul suveicii Betzishor de care se fixeaza tzeava in suveica Si: (pop) huludetz lemnush surcel. 5 (TZes; is) ~ul vartelnitzei Axul (de lemn) al vartelnitzei. 6 (TZes; Mun; is) ~ele vartelnitzei Fofeze (6). 7 (TZes; is) ~ul sucalei Drug care se invarteshte tzeava sau mosorul. 8 (TZes; is) ~ul urzitoarei Drug (de sustzinere) la urzitoare. 9 (Is) ~ul de lemn (al morii) Osia morii de apa. 10 (Is) ~ul (a)lergatoarei shi al zacatoarei Partzi ale morii nedefinite mai indeaproape. 11 (Is) ~ul de fier Piesa care pune in mishcare pietrele morii sau care invarteshte roata Si: prasnel. 12 (Is) ~ul de fier sau ~ul prasnelului Piesa care pune in mishcare roata morii de vant. 13 (Is) ~ul de lemn Piesa care pune in mishcare roata de apa shi jugul ferastraului la joagar. 14 (Is) ~ul shteampului Arborele shteampului. 15 Parte a carului nedefinita mai indeaproape. 16 (Is) ~ul osiei Parte a osiei care trece prin butuc. 17 Axul rotzii olarului. 18 (Teh) Portziune cilindrica conica sau sferica a unui arbore a unui ax sau a unei osii. care se sprijina shi se roteshte intrun palier. 19 (Pop; d. fasole; ie) A face ~ A face vrej. 20 (Ivp) Bratz al unui sfeshnic. 21 (Iht; Olt) Fusar (Aspro streber) 22 (Iht; Olt) Pietrar (Aspro zingel). 23 Trunchiul unui copac de la baza pana la varf fara crengi. 24 Parte a unei coloane de arhitectura cuprinsa intre baza shi capitel. 25 Corpul drept al ancorei fara bratze shi fara inel. 26 (Iuz) Aparat de gimnastica alcatuit dintro bara orizontala sustzinuta pe doi stalpi Cf barna. 27 (Reg; lpl) Carambii scarii. 28 (Pfm) Picioare lungi shi subtziri. 29 (Gmt; is) ~ sferic Portziune din suprafatza unei sfere cuprinsa intre doua cercuri mari care au un diametru comun. 30 (Is) ~ orar Fiecare dintre cele 24 de portziuni in care este impartzita suprafatza pamantului prin meridiane distantzate la 15° unul de altul sau prin alte linii de demarcatzie conventzionale urmand de aproape aceste meridiane.

FUS¹ (I) fuse (II) fusuri s. n. I. 1. Unealta de tors care serveshte la rasucirea firului shi care se infashoara firul pe masura ce este tors avand forma unui betzishor lung shi subtzire ingroshat la mijloc cu capatul de sus ascutzit shi cel de jos rotunjit shi intzepenit intro rotitza. ◊ Loc. adj. In fus = in forma de fus¹ (I 1); fusiform. 2. Organ al mashinilor de tors cu ajutorul caruia se rasuceshte shi care se infashoara firul. II. 1. Nume dat unor partzi ale mashinilor de tzesut de depanat etc. care seamana la forma cu fusul¹ (I 1). 2. Nume dat unor partzi de mashini de instalatzii etc. care indeplinesc functzia de arbore sau de osie. ♦ Portziune cilindrica conica sau sferica a unui arbore a unui ax sau a unei osii care se sprijina shi se roteshte intrun palier. 3. Trunchiul unui copac de la baza pana la varf fara crengi. 4. Parte a unei coloane de arhitectura cuprinsa intre baza shi capitel. 5. Corpul drept al ancorei fara bratze shi fara inel. 6. (In sintagmele) Fus sferic = portziune din suprafatza unei sfere cuprinsa intre doua cercuri mari care au un diametru comun. Fus orar = fiecare dintre cele 24 de portziuni in care este impartzita suprafatza pamantului prin meridiane distantzate la 15° unul de altul sau prin alte linii de demarcatzie conventzionale urmand de aproape aceste meridiane. Lat. fusus (cu unele sensuri dupa fr. fuseau).

FUS¹ (I) fuse shi (II) fusuri s. n. I. 1. Unealta care se infashoara firul de tors avind forma unui betzishor rotund lung shi subtzire ingroshat la mijloc cu capatul de sus ascutzit cu cel de jos rotunjit (shi intzepenit intro rotitza). Intreg norodul ia aminte SHiasculta jalnica poveste SHi fusul se opreshten mina Induioshatelor neveste. GOGA P. 24. Inul curge din caier pe fus k un fir de par. DELAVRANCEA A. 6. Fata moshneagului... torcea citeun ciur plin de fuse. CREANGA P. 284. ◊ Loc. adj. In fus = in forma de fus fusiform. Ceilaltzi concurentzi... totzi vor fi fiind desigur cu pieptul lat cu mushchii in fus shi cu tendoane elastice. C.PETRESCU I. II 216. 2. (In industria textila) Organ al mashinilor de tors cu ajutorul caruia se rasuceshte shi care se infashoara atza. Zbirniie fusele cinta curelele Zumzaie firele subtzirelele. DESHLIU G. 47. II. 1. Nume dat unor partzi ale mashinilor de tzesut de depanat etc. care seamana k forma cu fusul (I). Fusul suveicii. Fusul virtelnitzei. 2. Nume dat unor partzi de mashini de instalatzii etc. care indeplinesc functzia de arbore sau de osie. Fusul morii. ♦ Portziune cilindrica conica sau sferica a unui arbore ax sau osii care se sprijina shi se roteshte intrun palier. 3. Trunchiul unui arbore de la baza pina la virf fara crengi. 4. Parte a unei coloane de arhitectura cuprinsa intre baza shi capitel. 5. Corpul drept al ancorei fara bratze shi fara inel. 6. (In expr.) Fus sferic = portziune din suprafatza unei sfere cuprinsa intre doua cercuri mari care au un diametru comun. Fus orar = fus sferic al pamintului corespunzator axei polilor shi avind unghiul diedru de cincisprezece grade (cu care se roteshte pamintul intro ora).

FUS s. n. portziune din suprafatza unei sfere cuprinsa intre doua cercuri mari care au un diametru comun. ◊ ~ orar = fiecare dintre cele 24 de portziuni in care este impartzita suprafatza Pamantului prin meridiane; (biol.) ~ nuclear = formatzie din filamente intinse intre cei doi poli ai celulei care apare in profaza diviziunii celulare. (lat. fusus dupa fr. fuseau)

FUS² ~uri n. 1) Parte a unei mashini care asigura primirea sau transmiterea unei mishcari de rotatzie. ~ul morii. 2) Trunchiul fara crengi al unui arbore. 3) Partea de mijloc a unei coloane (cuprinsa intre baza shi capitel). 4) Corpul drept al ancorei. /<lat. fusus

FUS¹ ~e n. 1) Unealta de tors care se infashoara atza rasucita avand forma unui betzishor bombat la mijloc ascutzit la capatul de sus iar la cel de jos terminat cu o sfarleaza. 2) Piesa a unei mashini de tors care serveshte la rasucirea shi la infashurarea firelor. 3) la pl. fig. iron. Picioare foarte subtziri. /<lat. fusus

fus n. 1. mica unealta care se dapana shi se rasuceshte firul la tors; 2. prin analogie partea osiei ce trece prin butucul rotzii; 3. grindeiul ce pune moara in mishcare; 4. (Oltenia) Zool. pietrar (dupa forma corpului sau). [Lat. FUSUS].

fus n. pl. e shi urĭ (lat. fúsus shi fúsum it. pg. fuso cat. fus sp. huso. Fr. fuseau e dim. vfr. fusel lat. fusellus um). Un mic instrument de lemn unflat la mijloc care serveshte la tors. Bara fixa (rec) de facut gimnastica. Osie fixata pe roata shi prinsa in doŭa cavitatzĭ. Geom. O parte din suprafatza sfereĭ cuprinsa intre doŭa semicercurĭ shi care are un diametru comun (felie de sfera). Fig. Persoana foarte slaba. Pl. Picĭoare foarte slabe. Mit. Fusu Parcelor fusu care ursitoarele torc firu vĭetzeĭ fiecaruĭ om.

fus¹ (unealta de tors) s. n. pl. fúse

fus² (anat. geogr. tehn. arhit. mat.) s. n. pl. fúsuri

fus (anat. tehn. arhit. mar. mat. ind. piel.) s. n. pl. fúsuri

fus pl. fusuri (mecanica etc.)

fus pl. fuse (la tors)

FUS s. v. fusar fusar mare pietrar speteaza.

FUS s. (TEHN.) 1. arbore. (~ la un mecanism.) 2. v. ax. 3. v. grindei. 4. (reg.) ciocan clociumb osiac pociumb pop starciog. (~ la vartelnitza.) 5. (reg.) huludetz lemnush surcel. (~ la suveica.)

FUS s. (TEHN.) 1. arbore. (~ la un mecanism.) 2. ax osie. (~ este un organ de mashina.) 3. grindei osie (reg.) osiac (prin Munt.) prisnel. (~ la axul rotii de la moara de apa.) 4. (reg.) ciocan clociumb osiac pociumb pop stirciog. (~ la virtelnitza.) 5. (reg.) huludetz lemnush surcel. (~ la suveica.)

fus s. v. FUSAR. FUSAR MARE. PIETRAR. SPETEAZA.

fus (fúse) s. n. 1. Unealta de tors. 2. Suport pentru mosor la suveica. 3. Suport pentru lina la virtelnitza. 4. Ax la mashina batatoare. 5. Ax la moara de griu. 6. Ax arbore (in general). 7. Bratz la candelabru. 8. Portziune sferica a unui ax sau a unei osii. 9. Tulpina la fasole. 10. Peshte (Aspro streber). Mr. megl. istr. fus. Lat. fŭsus (Pushcariu 688; CandreaDens. 703; REW 3620; DAR) cf. it. port. fuso cat. fus sp. huso. Sensul 9 poate fi o confuzie cu fusei „fasole”. Der. fusar s. m. (persoana care face fuse; tzipar Cobitis fossilis; peshte Aspro streber) care Pushcariu 689 il deriva direct din lat. fŭsārius.

fus fuse s. n. 1. (la pl. glum.) picioare subtziri de femeie. 2. (er.) penis.