FUS¹ (I) fuse (II) fusuri s. n. I. 1. Unealta de tors care serveshte la rasucirea firului shi care se infashoara firul pe masura ce este tors avand forma unui betzishor lung shi subtzire ingroshat la mijloc cu capatul de sus ascutzit shi cel de jos rotunjit shi intzepenit intro rotitza. ◊ Loc. adj. In fus = in forma de fus¹ (I 1); fusiform. 2. Organ al mashinilor de tors cu ajutorul caruia se rasuceshte shi care se infashoara firul. II. 1. Nume dat unor partzi ale mashinilor de tzesut de depanat etc. care seamana la forma cu fusul¹ (I 1). 2. Nume dat unor partzi de mashini de instalatzii etc. care indeplinesc functzia de arbore sau de osie. ♦ Portziune cilindrica conica sau sferica a unui arbore a unui ax sau a unei osii care se sprijina shi se roteshte intrun palier. 3. Trunchiul unui copac de la baza pana la varf fara crengi. 4. Parte a unei coloane de arhitectura cuprinsa intre baza shi capitel. 5. Corpul drept al ancorei fara bratze shi fara inel. 6. (In sintagmele) Fus sferic = portziune din suprafatza unei sfere cuprinsa intre doua cercuri mari care au un diametru comun. Fus orar = portziune din suprafatza globului pamantesc cuprinsa intre doua meridiane ale caror longitudini difera cu 15°. Lat. fusus (cu unele sensuri dupa fr. fuseau).