fus n. pl. e shi urĭ (lat. fúsus shi fúsum it. pg. fuso cat. fus sp. huso. Fr. fuseau e dim. vfr. fusel lat. fusellus um). Un mic instrument de lemn unflat la mijloc care serveshte la tors. Bara fixa (rec) de facut gimnastica. Osie fixata pe roata shi prinsa in doŭa cavitatzĭ. Geom. O parte din suprafatza sfereĭ cuprinsa intre doŭa semicercurĭ shi care are un diametru comun (felie de sfera). Fig. Persoana foarte slaba. Pl. Picĭoare foarte slabe. Mit. Fusu Parcelor fusu care ursitoarele torc firu vĭetzeĭ fiecaruĭ om.