fugar ~a [At: NECULCE LET. II 272/33 / Pl: ~i / E: fugi + ar] 12 smf a (Persoana) care se salveaza prin fuga Si: (pop) fugit (12) (irg) fugash (12) (rar) fugator (23). 34 smf a (Persoana) care a fugit dintrun loc (pe ascuns) pentru a scapa de o primejdie de o constrangere de o situatzie grea sau penibila Si: (pop) fugit (34) (ivp) fugarnic (56) (irg) fugash (56) (rar) fugator (45). 56 sm a (Ivp) Bajenar. 78 smf a Evadat. 910 smf a Dezertor. 1112 smf a Transfug. 1314 a Fugaci (12). 15 sm Cal. 16 a Fugitiv (1). 17 a Care nu se opreshte mult asupra unui lucru. 18 af (Reg; d. oi) Fatatoare. 19 sm (Iht) Obletz (Alburnus alburnus). 20 sm (Orn) Fugau (1) (Tetrao lagopus).

FUGÁR A fugari e adj. 1. Care a fugit (pe ascuns) dintrun loc pentru a scapa de o primejdie sau de o constringere. Aduceau la cirduri vitele fugare. SADOVEANU O. I 268. Vine... sa aresteze pe logodnica... fugara cu altul. CARAGIALE O. III 16. ◊ (Substantivat) Ofitzerul... se uita lung dupa fugar. STANCU D. 158. Sa dat jos incetinel shi la scos pe fugar din ascunzatoare. CARAGIALE O. III 41. Ordona sa se ridice indata mic shi mare... k sa prinza pe fugari. NEGRUZZI S. I 108. 2. Care trece repede fara a putea fi retzinut; trecator fugitiv. Surisul tau fugar k o scinteie Ades ma face sa tresar de frica. CAZIMIR L. U. 88. In alergarea clipei calatoare Atites date ochilor sa vada. SHi citemi trec fugare pe la poarta Le cheama toate sufletun ograda. GOGA C. P. 6. ♦ Care nu se opreshte mult asupra unui lucru. Aruncau doar cite o privire fugara asupra oamenilor cu paltoane imblanite. DUMITRIU B. F. 5. Eu venetic? striga Tomsha scaparind din ochiui fugar. SADOVEANU O. VII 8. Iubirea mea fugara Deabia sa linishtit. TOPIRCEANU B. 35. 3. (Despre cai) Bun alergator iute la fuga fugaci. Doi voinici Cu caii sumetzi... Cu caii fugari. SHEZ. III 41. ♦ (Substantivat) Cal. Surugiul ishi indesa caciula bine in cap dadu fugarilor citeva bice. SADOVEANU O. III 286. Pasha mai tare zoreshte: Cu scarilen coapse fugarushi loveshte. COSHBUC P. I 206. Banul tinar Maracina... De pe malui a plecat Peun fugar nencalecat. ALECSANDRI O. 128.

FUGÁR ~a (~i ~e) 1) shi substantival Care a fugit de acasa. ◊ A umbla ~ a trai ascunzanduse mereu. 2) rar Care este de scurta durata; fugitiv. 3) shi substantival (despre cai) Care alearga iute; bun de fuga. /fuga + suf. ~ar

fugar m. 1. cel ce a fugit mai ales din oaste; 2. (poetic) cal: fugarul alb de spume AL.

fugár a adj. shi s. (Dezertor (soldat elev fiŭ) evadat. S. m. Poet. Cursier fugacĭ cal: nobilu fugar. Vechĭ fugash.

fugár adj. m. s. m. pl. fugári; adj. f. s. f. fugára pl. fugáre

fugár adj. m. s. m. pl. fugári; f. sg. fugára pl. fugáre

FUGÁR s. v. fugau.

FUGÁR s. adj. 1. s. v. refugiat. 2. adj. v. fugitiv.

FUGAR s. adj. 1. s. pribeag refugiat (inv.) bajenar. (Nishte ~ din calea navalitorilor.) 2. adj. fugitiv trecator (livr.) fugaci (inv.) fugator. (O sclipire ~.)

fugar s. v. FUGAU.