FUGÁR A fugari e adj. 1. Care a fugit (pe ascuns) dintrun loc pentru a scapa de o primejdie sau de o constringere. Aduceau la cirduri vitele fugare. SADOVEANU O. I 268. Vine... sa aresteze pe logodnica... fugara cu altul. CARAGIALE O. III 16. ◊ (Substantivat) Ofitzerul... se uita lung dupa fugar. STANCU D. 158. Sa dat jos incetinel shi la scos pe fugar din ascunzatoare. CARAGIALE O. III 41. Ordona sa se ridice indata mic shi mare... k sa prinza pe fugari. NEGRUZZI S. I 108. 2. Care trece repede fara a putea fi retzinut; trecator fugitiv. Surisul tau fugar k o scinteie Ades ma face sa tresar de frica. CAZIMIR L. U. 88. In alergarea clipei calatoare Atites date ochilor sa vada. SHi citemi trec fugare pe la poarta Le cheama toate sufletun ograda. GOGA C. P. 6. ♦ Care nu se opreshte mult asupra unui lucru. Aruncau doar cite o privire fugara asupra oamenilor cu paltoane imblanite. DUMITRIU B. F. 5. Eu venetic? striga Tomsha scaparind din ochiui fugar. SADOVEANU O. VII 8. Iubirea mea fugara Deabia sa linishtit. TOPIRCEANU B. 35. 3. (Despre cai) Bun alergator iute la fuga fugaci. Doi voinici Cu caii sumetzi... Cu caii fugari. SHEZ. III 41. ♦ (Substantivat) Cal. Surugiul ishi indesa caciula bine in cap dadu fugarilor citeva bice. SADOVEANU O. III 286. Pasha mai tare zoreshte: Cu scarilen coapse fugarushi loveshte. COSHBUC P. I 206. Banul tinar Maracina... De pe malui a plecat Peun fugar nencalecat. ALECSANDRI O. 128.