14 definitzii pentru dezertor
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DEZERTÓR OÁRE dezertori oare s. m. shi f. Militar care dezerteaza. Din fr. déserteur.
dezertór sm [At: (a. 1788) ap. TDRG / Pl: ~i / E: fr déserteur] 1 Militar care paraseshte in mod nejustificat unitatea din care face parte locul in care presteaza serviciul sau campul de lupta (trecand uneori la inamic). 2 Om care paraseshte in mod lash o misiune un loc o indatorire etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DEZERTÓR dezertori s. m. Militar care dezerteaza. Din fr. déserteur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de Joseph
- actziuni
DEZERTÓR dezertori s. m. Militar care paraseshte fara invoire unitatea sa; persoana care se sustrage de la prestarea serviciului militar; militar care trece la inamic. Dezertorul ishi ridica genunchiul dintre ierburi shi ma privi cu neincredere. C. PETRESCU S. 171.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DEZERTÓR s.m. 1. Militar care dezerteaza. 2. Cel care paraseshte in mod lash o misiune un loc etc. [< fr. déserteur].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DEZERTÓR s. m. 1. militar care dezerteaza. 2. cel care paraseshte in mod lash o misiune un loc etc. (< fr. déserteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
DEZERTÓR ~oáre (~óri ~oáre) m. shi f. 1) Militar care a dezertat. 2) fig. Persoana care tradeaza (o cauza un prieten etc.). /<fr. déserteur
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
dezertor m. cel ce dezerteaza.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
* dezertór m. (lat. desertor d. desertus. V. deshert). Cel care dezerteaza transfug.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
dezertór s. m. pl. dezertóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
dezertór s. m. pl. dezertóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
dezertor.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DEZERTÓR s. (MIL.) (rar) fugit. (Un ~ de pe front.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DEZERTOR s. (MIL.) (rar) fugit. (Un ~ de pe front.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
dezertor, dezertorisubstantiv masculin dezertoare, dezertoaresubstantiv feminin
- 1. Militar care dezerteaza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Dezertorul ishi ridica genunchiul dintre ierburi shi ma privi cu neincredere. C. PETRESCU S. 171. DLRLC
-
- 2. Cel care paraseshte in mod lash o misiune un loc etc. DN
etimologie:
- déserteur DEX '09 DEX '98 DN