dezertór sm [At: (a. 1788) ap. TDRG / Pl: ~i / E: fr déserteur] 1 Militar care paraseshte in mod nejustificat unitatea din care face parte locul in care presteaza serviciul sau campul de lupta (trecand uneori la inamic). 2 Om care paraseshte in mod lash o misiune un loc o indatorire etc.