FRANT A frantzi te adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (in doua) prin indoire lovire sau apasare puternica. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart zdrobit stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para franta = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemanatoare cu o linie) Care prezinta unghiuri indoituri intorsaturi. 3. (Despre oameni) Indoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseala; sleit extenuat. ◊ Expr. Beat frant = foarte beat beat mort. 5. Fig. Invins infrant. V. frange.

frant¹ sn [At: MAG. IST. II 7/39 / Pl: ~uri / E: frange] 13 Frangere (1 4 5).

frant² ~a a [At: CORESI PS. 136 / V: (inv) framt / Pl: ~ntzi ~e / E: frange] 1 (D. obiecte tari) Rupt (in doua) prin indoire lovire sau apasare puternica. 23 (D. oase sau membre ale corpului) Fracturat² (12). 4 (D. lucruri) Spart. 5 (D. lucruri) Zdrobit. 6 (D. lucruri) Stricat. 7 (Ie) A nu avea (nici) o para ~a A nu avea nici un ban. 8 (Ie) A nu face (nici) o para ~a A nu valora nimic. 9 (Gmtz; ie) Natzio ~a k tziam dreso! Se spune celui care intro situatzie dificila pretinde k a gasit o solutzie afirmand insa un lucru nerelevant sau luat deja in calcul. 10 (Iae) Se spune celui care se vede ajuns dintro situatzie mai buna intruna mai proasta. 11 (D. linii sau lucruri asemanatoare cu o linie) Care prezinta unghiuri. 12 (D. linii sau lucruri asemanatoare cu o linie) Care prezinta intorsaturi (brushte). 13 (Gmt; is) Linie ~a Linie compusa din mai multe drepte care se succeda urmand sensuri diferite. 14 (D. oameni) Indoit de mijloc. 15 (Inv; fig; d. oameni) Smerit. 16 (Prt; d. oameni) Umil. 17 (Fig; nob) Incoerent. 18 (Fig; nob) Dezordonat. 19 (Fig; nob) Lipsit de armonie. 20 (Fig) Zdrobit de oboseala Si: extenuat. 21 (Ie) A fi beat ~ A fi foarte beat. 22 (Fig) Invins.

FRANT A frantzi te adj. 1. (Despre obiecte tari) Rupt² (in doua) prin indoire lovire sau apasare puternica. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart zdrobit stricat. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para franta = a nu avea nici un ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemanatoare cu o linie) Care prezinta unghiuri indoituri intorsaturi. 3. (Despre oameni) Indoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseala; sleit extenuat. ◊ Expr. Beat frant = foarte beat beat mort. 5. Fig. Invins infrant. V. frange.

FRANT ~ta (~tzi ~te) v. A FRANGE shi A SE FRANGE. ◊ Natzio ~ta (sau buna) k tziam dreso! se spune atunci cand cineva incearca sa repare o gresheala facand una shi mai mare. ~ de oboseala sleit de puteri; extenuat. ~ de durere distrus sufleteshte. /v. a frange

frant a. rupt: os frant.

FRINT A frintzi te adj. 1. (Mai ales despre obiecte tari) Rupt (de obicei in doua partzi) prin lovire indoire ciocnire sau apasare puternica. Sabie frinta. ▭ Pe alocuri fire de papura cazusera frinte parcar fi fost calcate de fiare. SANDUALDEA U. P. 44. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. K tzis frinte doua coaste. PAUNPINCIO P. 46. Veneau... cite cu un picior frint. CREANGA A. 26. ♦ Spart zdrobit stricat. TZandari de vas frint. VLAHUTZA P. 23. ◊ Expr. Natzio frinta k tziam dreso se spune cind cineva vrind sa indrepte o gresheala spune sau face o prostie. Nici o para frinta = nici un ban absolut nimic. Mai gios de opt mii nici o para frinta! ALECSANDRI T. 269. 2. (Despre linii sau lucruri asemanatoare cu o linie) Care este continuu shi prezinta unghiuri indoituri intorsaturi. Sclipirile neintrerupte shi orbitoare de lumina frinta ale fulgerelor spintecau pe linii fantastice shi nemarginit de lungi intunecimile fioroase ale noptzii inalte. HOGASH M. N. 176. Treceun calator shi cinta Trece peo carare frinta. ALECSANDRI P. P. 46. 3. (Despre persoane) Indoit (de mijloc). Trupul tatalui atirna frint cu picioarele shi bratzele tirite pe brazdele care le rascoleau opincile shi cu capul spinzurind fara putere. DUMITRIU N. 150. Cind am trecut din nou inapoi sta pe un scaun k shi cind era frinta de mijloc. CAMIL PETRESCU U. N. 135. ◊ (Determinat prin «in doua») Fetele stau frinten doua K plivitul e in toi. D. BOTEZ F. S. 81. 4. Fig. (Despre persoane rar despre animale; adesea urmat de determinari cauzale sau de determinari indicind o parte a trupului introduse prin prep. «de») Zdrobit (de oboseala) sleit extenuat. Frintzi de oboseala oamenii sau desfacut din jurul focului unul cite unul. GALAN Z. R. 384. Ciocosha e frinta de spinare. STANCU D. 258. Frint de drum inecat de colb [calul] pleca in jos capul. GIRLEANU L. 31. E frint de multe drumuri dar somnul azi i piere. COSHBUC P. I 133. ◊ Expr. Beat frint = foarte beat; beat mort v. beat. Era shi Nae Ipingescu ipistatul beat frint. CARAGIALE O. I 99. ◊ (Despre partzi ale corpului) Cu shalele frinte mi se parea k ajunsesem in stare de piftie. M. I. CARAGIALE C. 8. 5. Fig. Invins infrint. Penelopa frinta in orgoliul ei sta ziua inchisa in casa. BART E. 240.

fring frint (rar frins vechĭ shi frimt) a fringe v. tr. (lat. frángere fractum; it. frangere fragnere pv. franher vfr. fraindre vsp. frangir pg. franger. Frinseĭ; frinsesem. V. fragil. fragment fractziune fractura sufragiŭ). Rup vorbind de corpurĭ dure (k lemnu osu cartonu). Infring inving: ĭa frint pe dushmanĭ. A fringe pinea a o rupe cu minile. Atzĭ fringe gitu (fig. shi iron.) a te duce draculuĭ a cadea raŭ saŭ chear a muri. Atzĭ fringe minile a tzi le framinta de mare nelinishte. V. refl. Ma rup ma sfarim. Fig. Rezistentza s’a frint a incetat.

FRANT adj. 1. rupt. (Creanga ~.) 2. v. fracturat. 3. v. extenuat. 4. zigzagat. (Linie ~.)

FRINT adj. 1. rupt. (Creanga ~.) 2. (MED.) fracturat rupt. (Os ~; mina ~.) 3. epuizat extenuat istovit prapadit rupt secat secatuit sfirshit sleit stors trudit vlaguit zdrobit (Mold.) batojit (prin Munt.) tihobit (inv.) statut. (Sa intors ~ de la lucru.) 4. zigzagat. (Linie ~.)