FLUIERÁ flúier vb. I. Intranz. I. 1. A emite un sunet asemanator cu al fluierului (1) sau o combinatzie (melodica) de sunete sufland printre buze sau printre degetele bagate in gura. ◊ Compus (Pop. shi fam.): fluieravant s. m. shi f. = om care ishi pierde vremea care umbla haimana. ♦ (Despre unele pasari) A scoate sunete asemanatoare cu ale fluierului (1). ♦ Tranz. (La spectacole manifestari sportive etc.) Ashi manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluieraturi. 2. A canta din fluier (1). 3. A emite sunete ascutzite intrebuintzand un instrument special mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vant furtuna vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutzit shi puternic; a shuiera. [Pr.: fluie] Din fluier.

fluiera [At: DOSOFTEI V. S. 218/2 / V: (reg) floiera / P: fluie~ / Pzi: fluier (inv 13) ~rez / E: fluier] 1 vi A emite un sunet asemanator cu al fluierului (1) sau o combinatzie (melodica) de sunete sufland printre buze sau printre degetele bagate in gura. 2 vi (Ie) A ~ a paguba A fluiera in semn de regret pentru o paguba suferita sau pentru o nereushita. 3 vi (Iae) A face o prostie a suferi un insucces fara a mai putea schimba lucrurile Cf a ramane cu buzele umflate (sau buzat). 4 vti (Ie) A(i) ~ cuiva (sau pe cineva) A chema pe cineva printro fluieratura (2). 5 vti (Iae) A avertiza pe cineva printro fluieratura (2). 6 smi (Ic) ~ravant Om care ishi pierde vremea Si: haimana. 7 smi (Ic) ~ranbiserica Om de nimic. 8 vi (Ie) Domnul ~ra in biserica Se spune despre oamenii inshelatzi. 9 vi (Iae) Se spune despre oamenii fara capatai. 10 vi (Iae) Se spune despre proshti. 11 smi (Ic) ~ranbute Betziv. 12 vi (D. unele pasari) A scoate sunete asemanatoare cu ale fluierului (1). 13 vi A canta din fluier (1). 14 vi A emite sunete ascutzite intrebuintzand un instmment special mai ales pentru semnalizare. 15 vt A reproduce o melodie fluierand (1). 16 vt(a) A semnala sufland intrun fluier (3) inceputul shi terminarea unei partide de fotbal volei etc. oprirea jocului startul unei competitzii atletice etc. 17 vt (La spectacole manifestari sportive etc.) Ashi manifesta dezaprobarea (sau rar aprobarea) prin fluieraturi (3). 18 vt (Pop; d. vant furtuna vijelie etc.; la persoana a IIIa) A se abate asupra cuiva. 19 vi (D. vant furtuna vijelie; la persoana a IIIa) A produce un zgomot ascutzit shi puternic Si: a shuiera.

FLUIERÁ flúier vb. I. Intranz. I. 1. A emite un sunet asemanator cu al fluierului (1) sau o combinatzie (melodica) de sunete sufland printre buze sau printre degetele bagate in gura. ◊ Compus: fluieravant s. m. invar. = om care ishi pierde vremea care umbla haimana. ♦ (Despre unele pasari) A scoate sunete asemanatoare cu ale fluierului (1). ♦ Tranz. (La spectacole manifestari sportive etc.) Ashi manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluieraturi. 2. A canta din fluier (1). 3. A emite sunete ascutzite intrebuintzand un instrument special mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vant furtuna vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutzit shi puternic; a shuiera. [Pr.: fluie] Din fluier.

FLUIERÁ flúier vb. I. Intranz. I. 1. A produce un sunet k al fluierului sau o combinatzie (melodica) de sunete suflind printre buze (sau printre degetele bagate in gura). Pe ici pe colea trecea cite un romantzios fluierind. EMINESCU N. 34. Pune straja la pinda k sa traga cu urechea shi sa fluiere cind se apropie vinatorul. ODOBESCU S. III 81. ◊ Expr. A fluiera a paguba = a fluiera in semn de parere de rau pentru o paguba suferita pentru o neizbinda. Ce sa faca el ashadara? Fluiera una a paguba. RETEGANUL P. I 60. ◊ Tranz. Hulub era de felul lui un om vesel. Mai totdeauna fluiera frinturi de melodii. V. ROM. februarie 1953 42. Trec fetze serbede... fluierind doine dureroase! RUSSO S. 147. ◊ Compus: fluieravint s. m. = persoana care ishi pierde vremea umblind haimana fara nici o treaba serioasa. Fata tot shezind la fereastra vedea pe un june fluieravint umblind de colo pina colo. ISPIRESCU L. 120. ♦ (Despre unele pasari sau insecte) A produce sunete asemanatoare cu ale fluierului. Ei aud... acea nenumarata lume de insecte ce se strecoara prin ierburi tziuind scirtziind fluierind. ODOBESCU S. III 19. ◊ Tranz. O mierla fluiera o melodie inceata. SADOVEANU O. I 287. ♦ Tranz. (La spectacole manifestari sportive etc.) Ashi manifesta dezaprobarea prin fluieraturi. Spectatorii lau fluierat pe arbitru. ▭ Slugile aduse la reprezentatzie de neamurile sale lau fluierat. Nici asta nul putea opri. SADOVEANU E. 68. 2. A cinta din fluier. Mai baditza Niculitza Cind ieshi seara pe ulitza Fluiera din fluieritza. JARNÍKBIRSEANU D. 49. 3. A produce sunete ascutzite intrebuintzind un instrument special mai ales pentru semnalizare; a shuiera. Ilenutza militziana Fluiera cu foc. FRUNZA Z. 62. II. (Despre vint) A sufla cu tarie a shuiera. Vintul fluiera in strashina casei. Zapada lea troienit usha pe din afara. DELAVRANCEA H. TUD. 28. ◊ Tranz. Cine poate sa zica k zdrentzurosul shi descultzul nu sar imbraca mai curat shi mai elegant daca ar avea putintza... k iar placea sal ploaie din tavan shi sal fluiere vintul din toate partzile? GHICA S. 594.

A FLUIERÁ¹ flúier intranz. 1) A canta din fluier. 2) A scoate sunete patrunzatoare cu un instrument special (pentru a semnaliza ceva). 3) A produce un sunet sufland printre buze sau printre degetele bagate in gura. 4) (despre pasari) A scoate sunete asemanatoare cu ale fluierului. 5) (despre vant furtuna etc.) A produce un zgomot ascutzit shi continuu; a shuiera. [Sil. fluie] /Din fluier

A FLUIERÁ² flúier tranz. 1) A canta prin fluierat. ~ o melodie. ◊ Fluieravant calificativ depreciativ atribuit unei persoane care umbla fara rost; pierdevara. 2) A trata cu fluieraturi (manifestand nemultzumire dezaprobare). [Sil. fluie] /Din fluier

fluierà v. 1. a sufla in fluier a canta din fluier; 2. a da un sunet subtzire printre buze; 3. a dezaproba shuierand: l’au fluierat.

fluierash [At: DOSOFTEI V. S. 218/2 / P: : fluie~ / Pl: ~e sn ~i sm / E: fluier + ash] 12 sn (SHhp) Fluier (1) (cam) mic. 3 sn Fluier (1) ciobanesc mic. 4 sn Fluier (1) mic shi scurt de metal (de pamant sau de zahar) care poate produce un singur ton Cf tzignal. 5 sn Dans tzaranesc nedefinit mai de aproape. 6 Melodie dupa care se executa dansul fluierash (5). 79 sn (Pop; shhp) Fluier (57) (de mica intensitate). 10 sm Fluierar (1). 11 sm (Orn; reg) Mierla galbena.

shuier ~a [At: KLEIN D. 425 / V: (reg) shoi~ ~ir sn / Pl: ~e / E: pvb shuiera] 14 sn SHuieratura (811). 5 sn (Olt; Mun) Fluier din metal sau din coaja de salcie. 6 sf (Reg) Nai.

2) flúĭer a á v. intr. (dintr’o rad. flu [ruda cu fluture shi lat. flare a sufla shi flúere a curge] cu aceĭashĭ term. k in a shuĭera). Vest. SHuĭer.

2) shúĭer a á v. intr. (lat. sibulo [ild. sibilo] áre apoĭ *siŭulo mrom. shiur shuir shuĭer; fr. siffler pv. siular siblar sp. chillar siblar pg. silvar. Cp. cu treĭer). Est. Scot un sunet ascutzit tzuguind buzele saŭ bagind degetele in gura saŭ suflind in shuĭeratoare saŭ dind drumu aburuluĭ dintr’un cazan shi facindul sa treaca pintr’un fel de shuĭeratoare: merla shuĭera. Suflu intr’un fel deosebit (vorbind de sherpĭ). Vijiĭ saŭ fishiĭ pintre ramurĭ saŭ pin podu caseĭ (vorbind de gloantze): un glontz iĭ shuĭera pe la ureche. V. tr. Cint shuĭerind: a shuĭera o melodie. Reprob (blamez) pin shuĭerat: publicu la shuĭerat (pe actor pe orator). In vest fluĭer.

fluierá (a ~) vb. ind. prez. 3 flúiera

fluierá vb. ind. prez. 1 sg. flúier 3 sg. shi pl. flúiera

FLUIERÁ vb. v. shuiera.

FLUIERA vb. a shuiera a vijii a vui (rar) a zbirnii (Transilv.) a shovai. (Vintul ~ prin hornuri.)

fluierá (flúier át) vb. 1. A scoate un sunet asemanator fluierului. 2. A cinta din fluier. 3. A chema scotzind sunete asemanatoare fluierului. 4. A scoate sunete asemanatoare fluierului spre ashi manifesta dezaprobarea. Creatzie expresiva bazata pe consonantza f(l)iu care reda fluieratul. Cuvintul imitativ fiu (fiu) este curent cf. tziu; pentru infixul expresiv l cf. flishcui „a fluiera” fli(u)shca „trishca”. De aici shi fliuira redus la flui(e)ra k shuera in loc de sh(i)uira. Fluier s. n. (intrument muzical de suflat; trishca; gamba tibia; shuieratura); cf. mr. fluier fluiara fiflioara megl. (s)friel pare un der. postverbal. Sensul de „tibia” comun intregului teritoriu limbii rom. (ALR I 58) apare shi in lat. tibia. In general se prefera sa se plece de la fluier despre a carui origine sa discutat destul de mult cuvint obscur sau necunoscut dupa Pushcariu 625; Philippide II 712 shi DAR iau cautat uneori diferite origini lat. (*flibŭla dupa Cretzu 322; fibŭla dupa Subak Arch. Triest. XXX 425 cf. impotriva REW 3278; *fluilum der. imposibil de la flāre dupa Pascu I 86; *flaulāre dupa Pascu Lat. 269) gr. (*φλουιάροιν de la φλέινος „facut din trestie” pe baza lui φλέως „trestie” dupa Giuglea Dacor. III 58790) sau autohtone (Pushcariu Lr. 179). Prezentza alb. fljo(j)ere ia determinat pe mai multzi cercetatori sa caute aici etimonul cuvintului rom. (Berneker 285; cf. Meyer 108) dar alb. provine in mod sigur din rom. k shi ngr. φλογέρα sb. frűla frulica slov. fujara ceh. pol. fujara rut. fl’ojara fl’ojera fujera mag. furulya (Candrea Elemente 403; Cihac II 499 mag. ar fi originea cuvintului rom.; cf. Miklosich Wander. 10 shi Miklosich Fremdw. 88; Daničič III 75; Berneker 285). Origine expresiva a lui fluier a fost intuita de putzini cercetatori cf. Iordan BF II 77. Der. fluierar s. n. (nai); fluierar s. m. (persoana care face fluiere; persoana care cinta din fluier; nume dat mai multor pasari cu picioare lungi: Oedicnemus crepitans Limosa aegocephala) ultimul sens bazat pe acceptzia de fluier „tibia”; fluierarie s. f. (indeletnicirea de fluierar); fluierash s. m. (inv. fluierar persoana care cinta din fluier; grangur Oriolus galbula); fluierator adj. (care fluiera); fluierator s. m. (fluierar; nume dat mai multor pasari cu picioare lungi; varietate de iarba Tamus communis); fluieratura s. f. (shuieratura); fluieroi s. m. (fluier mare folosit in Banat).