FLUIERÁ flúier vb. I. Intranz. I. 1. A emite un sunet asemanator cu al fluierului (1) sau o combinatzie (melodica) de sunete sufland printre buze sau printre degetele bagate in gura. ◊ Compus (Pop. shi fam.): fluieravant s. m. shi f. = om care ishi pierde vremea care umbla haimana. ♦ (Despre unele pasari) A scoate sunete asemanatoare cu ale fluierului (1). ♦ Tranz. (La spectacole manifestari sportive etc.) Ashi manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluieraturi. 2. A canta din fluier (1). 3. A emite sunete ascutzite intrebuintzand un instrument special mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vant furtuna vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutzit shi puternic; a shuiera. [Pr.: fluie] Din fluier.