fluierá (flúier át) vb. 1. A scoate un sunet asemanator fluierului. 2. A cinta din fluier. 3. A chema scotzind sunete asemanatoare fluierului. 4. A scoate sunete asemanatoare fluierului spre ashi manifesta dezaprobarea. Creatzie expresiva bazata pe consonantza f(l)iu care reda fluieratul. Cuvintul imitativ fiu (fiu) este curent cf. tziu; pentru infixul expresiv l cf. flishcui „a fluiera” fli(u)shca „trishca”. De aici shi fliuira redus la flui(e)ra k shuera in loc de sh(i)uira. Fluier s. n. (intrument muzical de suflat; trishca; gamba tibia; shuieratura); cf. mr. fluier fluiara fiflioara megl. (s)friel pare un der. postverbal. Sensul de „tibia” comun intregului teritoriu limbii rom. (ALR I 58) apare shi in lat. tibia. In general se prefera sa se plece de la fluier despre a carui origine sa discutat destul de mult cuvint obscur sau necunoscut dupa Pushcariu 625; Philippide II 712 shi DAR iau cautat uneori diferite origini lat. (*flibŭla dupa Cretzu 322; fibŭla dupa Subak Arch. Triest. XXX 425 cf. impotriva REW 3278; *fluilum der. imposibil de la flāre dupa Pascu I 86; *flaulāre dupa Pascu Lat. 269) gr. (*φλουιάροιν de la φλέινος „facut din trestie” pe baza lui φλέως „trestie” dupa Giuglea Dacor. III 58790) sau autohtone (Pushcariu Lr. 179). Prezentza alb. fljo(j)ere ia determinat pe mai multzi cercetatori sa caute aici etimonul cuvintului rom. (Berneker 285; cf. Meyer 108) dar alb. provine in mod sigur din rom. k shi ngr. φλογέρα sb. frűla frulica slov. fujara ceh. pol. fujara rut. fl’ojara fl’ojera fujera mag. furulya (Candrea Elemente 403; Cihac II 499 mag. ar fi originea cuvintului rom.; cf. Miklosich Wander. 10 shi Miklosich Fremdw. 88; Daničič III 75; Berneker 285). Origine expresiva a lui fluier a fost intuita de putzini cercetatori cf. Iordan BF II 77. Der. fluierar s. n. (nai); fluierar s. m. (persoana care face fluiere; persoana care cinta din fluier; nume dat mai multor pasari cu picioare lungi: Oedicnemus crepitans Limosa aegocephala) ultimul sens bazat pe acceptzia de fluier „tibia”; fluierarie s. f. (indeletnicirea de fluierar); fluierash s. m. (inv. fluierar persoana care cinta din fluier; grangur Oriolus galbula); fluierator adj. (care fluiera); fluierator s. m. (fluierar; nume dat mai multor pasari cu picioare lungi; varietate de iarba Tamus communis); fluieratura s. f. (shuieratura); fluieroi s. m. (fluier mare folosit in Banat).