optziuni
  • info

12 definitzii pentru flecar (s.m.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

FLECÁR A flecari e adj. s. m. shi f. (Persoana) care vorbeshte multe care spune fleacuri1; limbut guraliv palavragiu. Fleac1 + suf. ar.

flecar ~a smf a [At: GORJAN H. II 217/29 / Pl: ~i ~e / E: fleac1 + ar] (Fam) 12 (Om) caruia i place sa vorbeasca mult sa spuna fleacuri1 (58) Si: guraliv limbut palavragiu (rar) flecarnic (nob) flecatitor.

FLECÁR A flecari e s. m. shi f. Persoana careia i place sa vorbeasca multe sa spuna fleacuri1; limbut guraliv palavragiu. Fleac1 + suf. ar.

FLECÁR A flecari e s. m. shi f. Persoana careia i place sa vorbeasca multe sa spuna fleacuri vrute shi nevrute; guraliv limbut palavragiu. Legislativa dtale e o adunare de flecari! CAMIL PETRESCU T. II 352. E vremea sa incepem a cunoashte bine pe flecari ai inlatura k in locul lor sa vie oameni sinceri shi cinstitzi. DEMETRESCU O. 198. Flecarul cu vreme shi fara vreme trebuie sa trancaneasca. ♦ (Adjectival) Care flecareshte. Om flecar. ▭ Ciudatai shi baba cu vorbai flecara! TOMA C. V. 63.

FLECÁR ~a (~i ~e) shi substantival Care vorbeshte fleacuri; caruia i place sa flecareasca; limbut; vorbaretz. /fleac + suf. ~ar

flecar a. shi m. 1. care spune fleacuri; 2. care vorbeshte mult.

flecár a adj. (d. fleac). Guraliv limbut vorbaretz palavragiŭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

flecár adj. m. s. m. pl. flecári; adj. f. s. f. flecára pl. flecáre

flecár s. m. pl. flecári

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

FLECÁR s. adj. clantzau guraliv limbut palavragiu vorbaretz vorbalunga (livr.) locvace logoreic (rar) ploscar ploscash taclagiu (pop. shi fam.) farfara (pop.) guresh toacagura (inv. shi reg.) spornic vorbaretz (reg.) palavatic palavragit tololoi vorbar (Mold.) dardala lehau leorbau (Transilv.) stroncanitor (prin Munt.) tandalit (Mold.) trancalau (inv.) limbaretz vorovaci (fam.) moftangiu (rar fam.) moftolog mofturean (fig.) melitza.

FLECAR s. adj. clantzau guraliv limbut palavragiu vorbaretz vorbalunga (livr.) locvace (rar) ploscar ploscash taclagiu (pop. shi fam.) farfara (pop.) guresh toacagura (inv. shi reg.) spornic vorbaretz (reg.) palavatic palavragit tololoi vorbar (Mold.) dirdala lehau leorbau (Transilv.) stroncanitor (prin Munt.) tindalit (Mold.) trancalau (inv.) limbaretz vorovaci (fam.) moftangiu (rar fam.) moftolog mofturean (fig.) melitza.

Flecar ≠ morocanos taciturn tacut ursuz

Intrare: flecar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flecar
  • flecarul
  • flecaru‑
plural
  • flecari
  • flecarii
genitiv-dativ singular
  • flecar
  • flecarului
plural
  • flecari
  • flecarilor
vocativ singular
  • flecarule
  • flecare
plural
  • flecarilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

flecar, flecarisubstantiv masculin
flecar, flecaraadjectiv
flecara, flecaresubstantiv feminin

  • 1. (Persoana) care vorbeshte multe care spune fleacuri. DEX '09 DLRLC
    sinonime: guraliv limbut palavragiu vorbaretz antonime: morocanos taciturn tacut ursuz
    • format_quote Legislativa dtale e o adunare de flecari! CAMIL PETRESCU T. II 352. DLRLC
    • format_quote E vremea sa incepem a cunoashte bine pe flecari ai inlatura k in locul lor sa vie oameni sinceri shi cinstitzi. DEMETRESCU O. 198. DLRLC
    • format_quote Flecarul cu vreme shi fara vreme trebuie sa trancaneasca. DLRLC
    • format_quote Om flecar. DLRLC
    • format_quote Ciudatai shi baba cu vorbai flecara! TOMA C. V. 63. DLRLC
etimologie:
  • Fleac + sufix ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.