FLECÁR A flecari e s. m. shi f. Persoana careia i place sa vorbeasca multe sa spuna fleacuri vrute shi nevrute; guraliv limbut palavragiu. Legislativa dtale e o adunare de flecari! CAMIL PETRESCU T. II 352. E vremea sa incepem a cunoashte bine pe flecari ai inlatura k in locul lor sa vie oameni sinceri shi cinstitzi. DEMETRESCU O. 198. Flecarul cu vreme shi fara vreme trebuie sa trancaneasca. ♦ (Adjectival) Care flecareshte. Om flecar. ▭ Ciudatai shi baba cu vorbai flecara! TOMA C. V. 63.