fariseic, ~ă a [At: CAMILAR, N. II, 34 / P: ~se-ic / Pl: ~ici, ~ce / E: fr pharisaique după fariseu] 1 Care aparține fariseilor (1). 2 De fariseu (1). 3 Ca al fariseilor (1). 4 (Fig) Ipocrit.

FARISÉIC, -Ă, fariseici, -e, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. (Adverbial) Ideologii burghezi folosesc... cosmopolitismul... pledînd fariseic pentru o așa-zisă «Știință universal-umană». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 13/5. – Pronunțat: -se-ic.

FARISÉIC, -Ă adj. Fățarnic, ipocrit, prefăcut. [Pron. -se-ic. / cf. fr. pharisaïque].

FARISÉIC, -Ă adj. fățarnic, ipocrit, prefăcut. (< fr. phari-saïque)

FARISÉIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care ține de farisei; propriu fariseilor. [Sil. -se-ic] /<fr. pharisaïque

fariseic a. după caracterul fariseilor.

*farisáic, -ă adj. (gr. pharisaĭkós, lat. -áicus, fr. -aïque, it. farisáico. Cp. cu trohaic). De fariseŭ. Adv. Ca fariseiĭ. – Și fariseic.

fariséic (-se-ic) adj. m., pl. fariséici; f. fariséică, pl. fariséice

fariséic adj. m. (sil. -se-ic), pl. fariséici; f. sg. fariséică, pl. fariséice

FARISÉIC adj. v. ipocrit.

FARISEIC adj. duplicitar, fals, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.)

Fariseic ≠ franc, ingenuu, sincer