farama [At: DOSOFTEI V. S. 128 / V: ~rama ~rma / Pzi: faram (ivr ~mez) farm farm faram / E: farama] (Pop) 12 vtr A (se) sparge in bucatzele. 34 vtr A (se) distruge. 5 vt (Inv; ie) Ashi ~ trupul Ashi indoi trupul de la mijloc. 6 vt (Ie) Ashi ~ capul Ashi bate capul (83). 7 vr (Inv; d. corabii) A naufragia. 8 vr (Fig) A munci din greu. 9 vt (Inv) A framanta (1). 10 vt (Trs; ie) Al ~ la inima (sau la stomac) (pe cineva) A avea colici Cf a framanta (11).

faramá vb. I. (pop.) 1 tr. refl. (despre obiecte materiale etc.) A (se) sparge a (se) sfarama a (se) rupe in bucatzi. ◊ Expr. (tr.) Ashi farama capul = ashi bate capul a se chinui sa rezolve o problema dificila. (inv.) Ashi farama trupul = ashi indoi trupul de la mijloc. (reg.) Al farama la inima (sau la stomac) (pe cineva) = a avea colici. 2 refl. A se destrama; a se distruge. Firele albe de nori se faramasera ushoare k fumul (SAHIA). • prez.ind. faram. shi (pop.) farmá vb. I. / farama + a.

A FARAMÁ faram tranz. 1) A face sa se farame. 2) fig. A face sa nu mai existe; a nimici; a prapadi; a distruge. ~ oastea. /Din farama

A SE FARAMÁ se farama intranz. A se transforma in farame; a se desface in bucatzi mici. /Din farama

farma v vz farama

FARIMÁ farím vb. I. Tranz. A preface (ceva) in farime a rupe in bucatzi a fringe a sparge; fig. a zdrobi a nimici a distruge. V. sfarima. Minerii... Farima muntele in cioburi marunte. DESHLIU G. 46. Vintul... nea farimat adapostul. SAHIA N. 80. Dalei doamne SHtefanvoda Copil eshti ori tot mai creshti? Nutzi mai farima oastea! TEODORESCU P. P. 523. ◊ (Poetic) Piraul curgea farimind lumina shi clatea ushor ierburile shi florile shi treceau albine prin soare k nishte scinteioare de aur. SADOVEANU O. V 179. Copitele cailor farimau apa in stropi. id. F. J. 706. Moshnegii totzi farima lacrimi Cu genele tremuratoare. GOGA P. 24. ◊ Expr. Ashi farima capul = ashi bate capul v. bate. ♦ Refl. A se destrama. Undele veneau mai repezi murmurau printre pietre ascutzite sareau fariminduse in bulgarashi de argint. SADOVEANU O. III 364. Cerul se arata albastru shi bun. Firele albe de nori se farimasera ushoare k fumul. SAHIA N. 67. Variante: farmá (farm shi farm) (ANGHEL I. G. 9 SBIERA P. 146 EMINESCU O. I 83) vb. I.

FARMÁ vb. I v. farima.

faramà v.¹ a face farame. [Abstras din farama].^[1]

farmà v. (poetic) a farama: vantul o creanga farma EM.

farm V. farim.

farím shi sfarím orĭ rám a arimá shi (ob.) a arama (vechĭ farím a í shi farim a á) shi (maĭ rar) farm shi sfarm a armá v. tr. (alb. tharrmónĭ farim care ar veni d. lat. fragmĭnare a fragmenta. Se conj. k darim). Prefac in bucatzele in farime sparg: a sfarama un bulgare de pamint. Fig. Nimicesc inlatur: a sfarama lantzurile tiraniiĭ. V. refl. Pinea uscata se sfarima. A sfarama pe cineva in bataĭe al bate grozav.

faramá (a ~) vb. ind. prez. 3 farama

faramá vb. ind. prez. 1 sg. faram 3 sg. shi pl. farama

farima (ind. prez. 1 sg. farim 1 pl. farimam)

faram mare inf. s.

FARAMÁ vb. v. sfarama.

FARIMA vb. a (se) sfarima a (se) zdrobi (rar) a (se) casa.

farimá (faram faramát) vb. A sparge a face bucatzi. Var. (s)far(i)ma (s)far(i)mi. Lat. *exformāre cf. it. sformare „a desfigura” sformato „diform”. Rezultatul sfarma este normal (pentru o › a cf. fara); formele cu i se datoreaza unei incrucishari cu darima v. aici. In general se explica acest cuvint prin farima „fragment” care se considera identic cu alb. theṝimë (< mr. sirma) „fragment” theṝmoń (< mr. sirmare) „a sparge” shi derivat din lat. *farrimen de la far „alac” (Pushcariu Conv. lit. XXXV 818 shi ZRPh. XXVII 739; Pushcariu 582; Giuglea Dacor. III 598; Philippide II 712; Rosetti II 116) ipoteza dificil de admis din punct de vedere semantic (cf. REW 3202). Diez Gramm. I 281 urmat de Körting 3950 Meyer 90 shi Scriban propusese lat. fragmen care reprezinta de asemenea dificultatzi. Alb. pare a proveni din rom. Cf. infarma. Der. farima s. f. (fragment bucata; firimitura; rest); farimacios (var. (s)far(i)macios (s)far(i)micios) adj. (care se farima inconsistent); farimat (var. (s)far(i)mat (s)far(i)mit) s. n. (spargere; farimare; oboseala rau ametzeala); farimator (var. (s)far(i)mator (s)far(i)mitor) adj. (care (s)farima); farimatura (var. (s)far(i)matura (s)far(i)mitura fir(i)mitura) s. f. (farimare; distrugere; spargere hernie; firimitura; resturi); in ultimele var. pare a fi intervenit o incrucishare cu fir; farimitza (var. sfar(i)mitza (s)far(i)mica (s)far(i)mitzi fir(i)mitzi) vb. (a face bucatzele a face firimituri) din dim. farimitza.

faramá faram (farma) vb. tranz. refl. (pop.) A (se) sfarama a (se) zdrobi. Din farama „fragment” (SHaineanu; Pushcariu Giuglea Philippide Rosetti cf. DER; DEX MDA).