farimá (faram faramát) vb. A sparge a face bucatzi. Var. (s)far(i)ma (s)far(i)mi. Lat. *exformāre cf. it. sformare „a desfigura” sformato „diform”. Rezultatul sfarma este normal (pentru o › a cf. fara); formele cu i se datoreaza unei incrucishari cu darima v. aici. In general se explica acest cuvint prin farima „fragment” care se considera identic cu alb. theṝimë (< mr. sirma) „fragment” theṝmoń (< mr. sirmare) „a sparge” shi derivat din lat. *farrimen de la far „alac” (Pushcariu Conv. lit. XXXV 818 shi ZRPh. XXVII 739; Pushcariu 582; Giuglea Dacor. III 598; Philippide II 712; Rosetti II 116) ipoteza dificil de admis din punct de vedere semantic (cf. REW 3202). Diez Gramm. I 281 urmat de Körting 3950 Meyer 90 shi Scriban propusese lat. fragmen care reprezinta de asemenea dificultatzi. Alb. pare a proveni din rom. Cf. infarma. Der. farima s. f. (fragment bucata; firimitura; rest); farimacios (var. (s)far(i)macios (s)far(i)micios) adj. (care se farima inconsistent); farimat (var. (s)far(i)mat (s)far(i)mit) s. n. (spargere; farimare; oboseala rau ametzeala); farimator (var. (s)far(i)mator (s)far(i)mitor) adj. (care (s)farima); farimatura (var. (s)far(i)matura (s)far(i)mitura fir(i)mitura) s. f. (farimare; distrugere; spargere hernie; firimitura; resturi); in ultimele var. pare a fi intervenit o incrucishare cu fir; farimitza (var. sfar(i)mitza (s)far(i)mica (s)far(i)mitzi fir(i)mitzi) vb. (a face bucatzele a face firimituri) din dim. farimitza.