FARIMÁ farím vb. I. Tranz. A preface (ceva) in farime a rupe in bucatzi a fringe a sparge; fig. a zdrobi a nimici a distruge. V. sfarima. Minerii... Farima muntele in cioburi marunte. DESHLIU G. 46. Vintul... nea farimat adapostul. SAHIA N. 80. Dalei doamne SHtefanvoda Copil eshti ori tot mai creshti? Nutzi mai farima oastea! TEODORESCU P. P. 523. ◊ (Poetic) Piraul curgea farimind lumina shi clatea ushor ierburile shi florile shi treceau albine prin soare k nishte scinteioare de aur. SADOVEANU O. V 179. Copitele cailor farimau apa in stropi. id. F. J. 706. Moshnegii totzi farima lacrimi Cu genele tremuratoare. GOGA P. 24. ◊ Expr. Ashi farima capul = ashi bate capul v. bate. ♦ Refl. A se destrama. Undele veneau mai repezi murmurau printre pietre ascutzite sareau fariminduse in bulgarashi de argint. SADOVEANU O. III 364. Cerul se arata albastru shi bun. Firele albe de nori se farimasera ushoare k fumul. SAHIA N. 67. Variante: farmá (farm shi farm) (ANGHEL I. G. 9 SBIERA P. 146 EMINESCU O. I 83) vb. I.