faramá vb. I. (pop.) 1 tr. refl. (despre obiecte materiale etc.) A (se) sparge a (se) sfarama a (se) rupe in bucatzi. ◊ Expr. (tr.) Ashi farama capul = ashi bate capul a se chinui sa rezolve o problema dificila. (inv.) Ashi farama trupul = ashi indoi trupul de la mijloc. (reg.) Al farama la inima (sau la stomac) (pe cineva) = a avea colici. 2 refl. A se destrama; a se distruge. Firele albe de nori se faramasera ushoare k fumul (SAHIA). • prez.ind. faram. shi (pop.) farmá vb. I. / farama + a.