farama sf [At: TETRAEV. 227 / V: farma faram sn / Pl: ~me (rar) ~mi / E: ns cf alb thërrime] 1 Fiecare dintre bucatzile mici ramase in urma spargerii zdrobirii unui obiect sau material. 2 (Pex) Bucata foarte mica. 3 (Lpl) Resturi (de mancare). 4 (Ie) A (se) face (mici sau mii shi) ~me A (se) sfarama. 5 (Fig; in legatura cu abstracte) Putzin.

farama s.f. 1 Fiecare dintre bucatzile mici ramase in urma spargerii sfaramarii unui obiect sau a unui material. ◊ Expr. A (se) face (mici sau mii de) farame = a (se) sfarama complet. 2 Ext. Bucata foarte mica. 3 (la pl.) Resturi de mancare. • pl. e. / cuv. autoh.; cf. alb. thërrime.

FARAMA ~e f. 1) Bucata mica ramasa dintrun intreg (dupa ce sa sfaramat sa rupt etc.). 2) fig. Parte minimala din ceva; strop; dram; picatura; pic. O ~ de nadejde. /cf. alb. thërrime

FARÍMA farime s. f. Bucata mica ramasa din ceva (dupa ce sa spart sa rupt sa frint etc.); firimitura. Farima de piine. ◊ Fig. Cum ar fi vrut minerii din Sasca shi Donau... Sa stringan suflet calde farimele de soare. VINTILA O. 25. [Papagalul] ishi umbrea din nou farima de aur din ochi... shi recadea in somnolentza shi melancolia lui de exilat. ANGHEL PR. 43. ◊ Expr. A (se) face (mici sau mii shi) farime = a (se) farima a (se) zdrobi a (se) nimici. Carul sa stricat... SHi mici farime sa facut. SEVASTOS N. 211. Cind au socotit zmeii k lau buchisat cum se cade shi k lau facut farime au intrat in casa bucuroshi. SBIERA P. 183. Facu mici farime pe necuratul de zmeu. ISPIRESCU L. 131. Am o catzea cu dintzii de otzel shi de ioi da drumul te face mii shi farime! CREANGA P. 90.

farama f. 1. bucatzica foarte mica: o farama de paine; 2. particele ramase din ceva spart: farame de oala; 3. fig. parte foarte mica: o farama de sperantza. [Cf. lat. FRAGMEN].

faríma f. pl. e (d. farim). Bucatzica foarte mica: damĭ o farima de pine. Fig. A avea o farima de sperantza. Maĭ rar sf. La Cost. (1 285) faríma.

farama s. f. g.d. art. faramei; pl. farame

farama s.f. g.d. art. faramei; pl. farame

FARAMA s. 1. v. bucatzica. 2. v. firimitura. 3. v. pic.

FARIMA s. 1. bucatzica pic (reg.) bucacioara bucatzea zdreala (prin Transilv.) mangota mangura (Olt.) scramura (Olt. shi sudul Transilv.) smicaraie (Ban.) smicuratura. (Maninca o ~ de piine.) 2. firimitura (reg.) farimatura sfarima. (A adunat ~ele de piine de pe masa.) 3. fir. pic picatura pishcatura strop (reg.) piculete strelice tzira (Mold. shi Munt.) sleama (fig.) scinteie. (Nici o ~ de...)

farama farame (faramatura) s.f. Bucata ramashitza miez (de paine). ♦ (onom.) Farama Farama Farama Farama Farama Farama Farama Farama Farama nume de familie (45 de persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007). Cf. alb. thërrime (DEX MDA); cuvant autohton (Philippide Rosetti Russu Brancush Vraciu Reichenkron) cf. alb. thërrime din i.e. *kér „a vatama; a se sparge a se sfarama” (Russu 1970).