FARÍMA farime s. f. Bucata mica ramasa din ceva (dupa ce sa spart sa rupt sa frint etc.); firimitura. Farima de piine. ◊ Fig. Cum ar fi vrut minerii din Sasca shi Donau... Sa stringan suflet calde farimele de soare. VINTILA O. 25. [Papagalul] ishi umbrea din nou farima de aur din ochi... shi recadea in somnolentza shi melancolia lui de exilat. ANGHEL PR. 43. ◊ Expr. A (se) face (mici sau mii shi) farime = a (se) farima a (se) zdrobi a (se) nimici. Carul sa stricat... SHi mici farime sa facut. SEVASTOS N. 211. Cind au socotit zmeii k lau buchisat cum se cade shi k lau facut farime au intrat in casa bucuroshi. SBIERA P. 183. Facu mici farime pe necuratul de zmeu. ISPIRESCU L. 131. Am o catzea cu dintzii de otzel shi de ioi da drumul te face mii shi farime! CREANGA P. 90.