farama sf [At: TETRAEV. 227 / V: farma faram sn / Pl: ~me (rar) ~mi / E: ns cf alb thërrime] 1 Fiecare dintre bucatzile mici ramase in urma spargerii zdrobirii unui obiect sau material. 2 (Pex) Bucata foarte mica. 3 (Lpl) Resturi (de mancare). 4 (Ie) A (se) face (mici sau mii shi) ~me A (se) sfarama. 5 (Fig; in legatura cu abstracte) Putzin.