opțiuni
  • info

12 definiții pentru făgădău

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂGĂDẮU, făgădaie, s. n. (Reg.) Han; ospătărie, cârciumă. – Din magh. fogadó.

FĂGĂDẮU, făgădaie, s. n. (Reg.) Han; ospătărie, cârciumă. – Din magh. fogadó.

făgădău sn [At: ȚIGHINDEAL, F. 184/5 / V: (Mar) fogod~ / E: mg fogadό] (Reg) 1 Han. 2 Cârciumă.

FĂGĂDẮU, făgădaie, s. n. (Regional) Han, ospătărie, cîrciumă. Tu umbli prin făgădaie, tu te bați cu bețivii. RETEGANUL, P. IV 24. Care-și mînă plugu rău, Trece p’îngă făgădău. ȘEZ. VII 162.

FĂGĂDĂU s. n. (Trans. SV) Circiumă, birt. Destul a bea și a joca în făgădău. OG, 372 ; cf. OG, 390. Etimologie: magh. fogadó. Vezi și făgădariu.

făgădău n. Tr. birt ordinar, ospătărie proastă: la umbră, la făgădău POP. [Ung. FOGADÓ].

făgădắŭ (Trans.) și fogădắŭ (Maram.) n., pl. ăĭe (ung. fogadó, han). Cîrcĭumă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

făgădắu (reg.) s. n., art. făgădắul; pl. făgădáie

făgădău s. n., art. făgădăul; pl. făgădáie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂGĂDĂU s. v. birt, han, ospătărie.

făgădău s. v. BIRT. HAN. OSPĂTĂRIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

făgădắu (făgădáie), s. f. – Cîrciumă. Mag. fogadó (DAR; Gáldi, Dict., 127). În Trans. și Maram. – Der. făgădar, s. m. (cîrciumar), cu suf. -ar (după DAR, din mag. fogadós, cu schimbare de suf.); făgădăriță, s. f. (cîrciumăreasă). Cf. făgădui.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

făgădắu, făgădauă, (fogodău, fogădău), s.n. – (reg.) Cârciumă la drum de țară, unde călătorul poate înnopta; han. (Trans., Maram.). – Din magh. fogadó „han” (DA, Galdi, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

Intrare: făgădău
făgădău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făgădău
  • făgădăul
  • făgădău‑
plural
  • făgădaie
  • făgădaiele
genitiv-dativ singular
  • făgădău
  • făgădăului
plural
  • făgădaie
  • făgădaielor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făgădău, făgădaiesubstantiv neutru

  • 1. regional Birt, cârciumă, han, ospătărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: birt cârciumă han ospătărie
    • format_quote Tu umbli prin făgădaie, tu te bați cu bețivii. RETEGANUL, P. IV 24. DLRLC
    • format_quote Care-și mînă plugu rău, Trece p’îngă făgădău. ȘEZ. VII 162. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.