CẤRCIUMĂ, cârciumi, s. f. Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncăruri); birt. [Var.: crấșmă, (reg.) cấrcimă s. f.] – Din sl. krucima.

cârciumă sf [At: CORESI, ap. GCR I, 20 / V: ~cimă, cârșmă, câjmă, crâcimă, crâjmă, crâșmă, crișmă / Pl: ~mi, (înv) ~me / E: vsl крѕцѕма^[1]] (Pop) Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncare).

CẤRCIUMĂ, cârciumi, s. f. Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncăruri). [Var.: crấșmă, (reg.) cấrcimă s. f.] – Din sl. krucima.

CÂRCIUMĂ ~e f. Local (la sat sau la periferia orașului) unde se consumă băuturi alcoolice. [Sil. -ciu-mă; G.-D. cârciumei] /<sl. kruțima

cârciumă f. prăvălie unde se vinde vin și rachiu cu mărunțișul. [Slav. KRŬČĬMA, de unde și forma Mold. crâșmă].

cârcimă sf vz cârciumă

crâșmă sf vz cârciumă

crijmă² sf vz cârciumă

crișmă² sf vz cârciumă

CÎ́RCIMĂ s. f. v. cîrciumă.

CÎ́RCIUMĂ, cîrciumi, s. f. (Mai ales la țară și la periferia orașelor; azi pe cale de dispariție) Local (ținînd de sectorul comerțului particular) unde se vînd și se consumă băuturi alcoolice și mîncăruri. Ușa cîrciumii se deschide și Corpodan vorbește din prag cuiva din cîrciumă. DAVIDOGLU, M. 9. Picături de ploaie înghețată ca niște sfîrcuri de bice cădeau în vîrtejurile vîntului... Lumea îngrozită fugea la adăpost prin cîrciumi și cafenele. BART, 237. – Variantă: cîrcimă (pronunțat cîrci-mă) (COȘBUC, P. I 175) s. f.

CRIJMĂ s.f. (Mold., Trans. SV) Unguent folosit la botez. A: Savanul, pîndza, crijma. DOSOFTEI, MOL. C: Să ung în botez cu uloiu în piept și în grumaz, cu crișmă în creaștet. PP, 101^v. Variante: crișmă (PP, 101^v). Etimologie: sl. križma. Cf scr. ucr. kryžma.

crâșmă f. Mold. V. cârciumă.

cî́rcĭumă f., pl. ĭ și e (vsl. krŭčĭma, bg. krŭčma, de unde și ung. korcsoma și korcsma, id.). Vest. Prăvălie în care se vinde vin, rachiŭ ș. a. – În Mold. nord crîșmă, în sud crișmă; în Trans. crîjmă și crijmă (Agrb. Înt. 137, 140, 141 și 209).

2) críjmă, V. cîrcĭumă.

cấrciumă s. f., g.-d. art. cấrciumii; pl. cấrciumi

cârciumă s. f., g.-d. art. cârciumii; pl. cârciumi

cârciumă, -mi.

cîrciumă, pl. cîrciumi

CÂRCIUMĂ s. (prin Transilv.) ceardă, (Transilv. și Bucov.) prepanație. (Bea într-o ~.)

CÎRCIUMĂ s. (prin Transilv.) ceardă, (Transilv. si Bucov.) prepanație. (Bea într-o ~.)

cîrciumă (cîrciumi), s. f. – Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mîncăruri). – Var. cîrcimă, crîcimă, crîșmă, crîjmă (cu der. săi). Sl. krŭčĭma (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 318; Cihac, II, 41; Meyer 207; Berneker 666; Conev 88); cf. bg. krŭčma, sb., slov. krčma, mag. korcsima. Der. cîrciumar, s. m. (proprietar de cîrciumă); cîrciumăreasă, s. f. (nevastă de cîrciumar; femeie care are o cîrciumă; plantă ornamentală, Zinnia elegans); cîrciumări, vb. (a fi cîrciumar; a trafica, a specula); cîrciumărie, s. f. (îndeletnicirea de cîrciumar); cîrciumărit, s. n. (îndeletnicirea de cîrciumar; înv., în Mold., contribuție pe cîrciumi, care reprezenta cinci lei pe an în sec. XVIII); cîrciumăriță (mai adesea crîșmăriță), s. f. (cîrciumăreasă). Der. reprezintă adesea forme sl., cf. bg. krŭčmar, krŭčmarica, slov., cr. krčmariti (< sl. kručĭmiti).