ospătărie sf [At: (a. 1600) IORGA, S. N. 59 / V: (înv) ospet~, (reg) us~ / Pl: ~ii / E: ospăta + -ărie] (Înv) 1 Ospitalitate. 2 (Pop) Han cu birt. 3 (Pop) Birt. 4-5 (Aripă sau) casă a unei mănăstiri rezervată de obicei găzduirii oaspeților și călătorilor Si: arhondaric. 6 Instituție în care erau internați bătrânii, infirmii fără familie Si: azil.

OSPĂTĂRÍE, ospătării, s. f. Birt; han (cu birt). Aci avem și ospătărie: cea mai bună ospătărie din ținut. SADOVEANU, O. VII 78. Aceste schituri sînt totdeodată ospătării pentru închinătorii ce trec pe aici la Ierusalim. BOLINTINEANU, O. 293.

OSPĂTĂRÍE ~i f. reg. Local de alimentație publică (mai modest decât cafeneaua). [G.-D. ospătăriei] /ospătar + suf. ~ie

ospătărie f. birt: ospătărie populară.

ospătăríe f. (d. ospătez). Restaurant, locandă, birt. Vechĭ. Ospitalitate.

ospetărie sf vz ospătărie

restauránt-ospătăríe s. n. Restaurant cu specific de birt ◊ „La Călărași și Alexandria s-a deschis câte un restaurant-ospătărie.” Sc. 8 V 62 p. 1 (din restaurant + ospătărie)

ospătăríe (înv., pop.) s. f., art. ospătăría, g.-d. art. ospătăríei; pl. ospătăríi, art. ospătăríile

ospătăríe s. f., art. ospătăría, g.-d. art. ospătăríei; pl. ospătăríi, art. ospătăríile

OSPĂTĂRÍE s. v. birt.

OSPĂTĂRIE s. birt, (Mold. și Transilv.) făgădău, (înv.) locantă, tractir. (A mîncat la o ~.)

ospătăríe, ospătăríi, s.f. (înv. și pop.) 1. birt; han. 2. aripă a unei mănăstiri pentru oaspeți și călători; arhondaric. 3. azil pentru bătrâni.