explicatzie sf [At: IORGOVICI O. 58/25 / V: (inv) ~iune esp~ esplicatziune (ivr) ~caciune esplicatziune sp~ splicatziune splicaciune / Pl: ~i (ivr) ~catzii / E: fr explication lat explicatio onis] 14 Explicare (14). 5 (Ie) A avea o ~ (cu cineva) A discuta (cu cineva) pentru a lamuri un lucim sau a inlatura un conflict Si: a avea o explicare (5). 68 Explicare (68). 9 Cauza. 10 (Ila) De ~ Explicativ (1). 11 (Ilv) A da (o) ~ sau a da ~i A se explica (4). 12 (Ie) A cere (cuiva) ~i sau a cere (o) ~ (cuiva) A cere cuiva sashi lamureasca purtarea atitudinea cuvintele etc. 13 (Pex) Origine. 14 Predare a unei lectzii. 15 (Ivr) Traducere insotzita de comentarii a unui autor strain.

EXPLICÁTZIE explicatzii s. f. 1. Lamurire deslushire clarificare a unei probleme a unui fenomen etc. A dat explicatzii suplimentare. ▭ Privirilei urmareau atente explicatziile date pe desen. MIHALE O. 335. ◊ Expr. A cere explicatzii (cuiva) = a cere (cuiva) sashi lamureasca purtarea atitudinea cuvintele; ai cere socoteala. A avea o explicatzie cu cineva = a face pe cineva sa se explice; a se rafui cu cineva. 2. Cauza. E ushor sa gaseshti explicatzia acestei purtari. 3. Predare a unei lectzii expunere a unei teme. Mai cu sama explicatziile la istorie erau minunate. SADOVEANU O. VII 321.

EXPLICÁTZIE s.f. 1. Explicare; lamurire (a ceea ce este neintzeles obscur) clarificare a unei chestiuni. ◊ A cere explicatzii (cuiva) = a cere (cuiva) socoteala; a avea o explicatzie cu cineva = a discuta cu cineva in vederea evitarii unui diferend. 2. Cauza. [Gen. iei var. esplicatzie esplicatziune explicatziune s.f. / < fr. explication lat. explicatio].

EXPLICÁTZIE s. f. 1. explicare; lamurire (a ceea ce este neintzeles obscur) clarificare a unei chestiuni. ♦ a cere ĩi (cuiva) = a cere socoteala; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva in vederea evitarii unui diferent. 2. cauza. 3. operatzie prin care se dezvaluie temeiul sau scopul unei actziuni unui fenomen sau eveniment. ◊ rezultatul acestei operatzii; propozitziile expresiile prin care se realizeaza. (< fr. explication lat. explicatio)

EXPLICÁTZIE ~i f. 1) v. A EXPLICA. 2) Lamurire a ceea ce este neintzeles; clarificare a unei chestiuni. ◊ A cere ~i (cuiva) a cere (cuiva) socoteala. 3) Cauza motiv al unei actziuni sau intamplari. [G.D. explicatziei; Sil. explicatzie] /<fr. explication lat. explicatio ~onis

esplicatzie sf vz explicatzie

esplicatziune sf vz explicatzie

esplicaciune sf vz explicatzie

esplicatziune sf vz explicatzie

explicaciune sf vz explicatzie

ESPLICÁTZIE s.f. v. explicatzie.

ESPLICATZIÚNE s.f. v. explicatzie.

EXPLICATZIÚNE s.f. v. explicatzie.

explicatzi(un)e f. 1. actziunea de a explica; 2. desvoltare destinata a face sa intzeleaga; 3. justificare: sunt multzumit cu aceste explicatziuni; 4. traducere orala a unui autor strain.

*explicatziúne f. (lat. explicátio ónis). Actziunea de a explica. Dezvoltare p. a lamuri un intzeles obscur. Justificare aratare de motive: a avea o explicatziune cu cineva. Traducere pe larg. SHi átzie.

explicátzie (tzie) s. f. art. explicátzia (tzia) g.d. art. explicátziei; pl. explicátzii art. explicátziile (tzii)

explicátzie s. f. (sil. tzie) art. explicátzia (sil. tzia) g.d. art. explicátziei; pl. explicátzii art. explicátziile (sil. tzii)

explicatzie

EXPLICÁTZIE s. 1. v. lamurire. 2. v. demonstrare. 3. v. comentariu. 4. v. instructziuni. 5. v. justificare. 6. v. definitzie.

EXPLICATZIE s. 1. clarificare deslushire dezlegare elucidare explicare lamurire limpezire precizare rezolvare solutzie solutzionare (inv.) pliroforie raspicare (fig.) cheie descilcire. (~ unei probleme incurcate.) 2. demonstrare explicare. (~ unei teoreme.) 3. comentariu glosa nota. (~ la un text.) 4. indicatzie instructziuni (pl.) indrumare lamurire. (~ pentru folosirea unui medicament.) 5. explicare justificare motivare. (Exista vreo ~ a gestului sau?)

EXPLICÁTZIE (< fr. lat.) s. f. 1. Expunere descriere amanuntzita sau interpretare in vederea intzelegerii unor chestiuni unor probleme; lamurire clarificare a ceva dificil. ♦ A avea o explicatzie cu cineva = a discuta cu cineva in vederea evitarii unui diferend. 2. Cauza. 3. Dezvaluirea cauzei temeiului legitatzii scopului unei actziuni unui eveniment fenomen. ♦ Determinarea cauzei unui fenomen justificarea prin scop a unei decizii sau actziuni justificarea faptelor prin legi. 4. (LOG.) Dezvoltarea a ceea ce este implicat in premise sau deducerea din premise date. 5. Rezultatul actului explicativ expresiile propozitziile prin care se realizeaza. E. reprezinta functzia esentziala finalitatea shi ratziunea oricarei ipoteze sau teorii.