EXPLICÁTZIE s. f. 1. explicare; lamurire (a ceea ce este neintzeles obscur) clarificare a unei chestiuni. ♦ a cere ĩi (cuiva) = a cere socoteala; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva in vederea evitarii unui diferent. 2. cauza. 3. operatzie prin care se dezvaluie temeiul sau scopul unei actziuni unui fenomen sau eveniment. ◊ rezultatul acestei operatzii; propozitziile expresiile prin care se realizeaza. (< fr. explication lat. explicatio)