EXPLICÁTZIE s.f. 1. Explicare; lamurire (a ceea ce este neintzeles obscur) clarificare a unei chestiuni. ◊ A cere explicatzii (cuiva) = a cere (cuiva) socoteala; a avea o explicatzie cu cineva = a discuta cu cineva in vederea evitarii unui diferend. 2. Cauza. [Gen. iei var. esplicatzie esplicatziune explicatziune s.f. / < fr. explication lat. explicatio].