clarificare sf [At: DA ms / V: (iuz) chiar~ / Pl: ~cări / E: clarifica] 1 (Înv; d. lichide) Curățare. 2 Procesul prin care ceva devine (mai ușor) de înțeles. 3 Lămurire a unei situații.

CLARIFICÁRE, clarificări, s. f. Acțiunea de a clarifica; limpezire. V. lămurire. Clarificarea problemei. ▭ Dezvoltînd și îmbogățind genialele teze leniniste cu privire la problema naționala, I. V. Stalin a adus o clarificare deplină și sub toate aspectele în problema națională prin lucrarea «Marxismul și problema națională». LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 36.

CLARIFICÁRE s.f. Acțiunea de a clarifica și rezultatul ei; lămurire, limpezire. [< clarifica].

clarificáre s. f., g.-d. art. clarificắrii; pl. clarificắri

clarificáre s. f., g.-d. art. clarificării; pl. clarificări

CLARIFICÁRE s. 1. v. lămurire. 2. dumerire, edificare, lămurire. (~ lui într-o problemă.) 3. v. soluționare.

CLARIFICARE s. 1. deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descîlcire. (~ unei probleme încurcate.) 2. dumerire, edificare, lămurire. (~ lui într-o problemă.) 3. rezolvare, soluționare. (~ litigiului.)