EXPLICÁTZIE (< fr. lat.) s. f. 1. Expunere descriere amanuntzita sau interpretare in vederea intzelegerii unor chestiuni unor probleme; lamurire clarificare a ceva dificil. ♦ A avea o explicatzie cu cineva = a discuta cu cineva in vederea evitarii unui diferend. 2. Cauza. 3. Dezvaluirea cauzei temeiului legitatzii scopului unei actziuni unui eveniment fenomen. ♦ Determinarea cauzei unui fenomen justificarea prin scop a unei decizii sau actziuni justificarea faptelor prin legi. 4. (LOG.) Dezvoltarea a ceea ce este implicat in premise sau deducerea din premise date. 5. Rezultatul actului explicativ expresiile propozitziile prin care se realizeaza. E. reprezinta functzia esentziala finalitatea shi ratziunea oricarei ipoteze sau teorii.