euforie sf [At: LOVINESCU M. 184 / P: eufo~ / Pl: ~ii / E: fr euphorie] 1 Stare de bucurie intensa. 2 Stare de buna dispozitzie exagerata de optimism nemotivat care apare in unele boli nervoase sau este provocata de substantze narcotice.

EUFORÍE euforii s. f. Stare bolnavicioasa care se manifesta printro senzatzie de fericire shi care apare in unele boli nervoase sau este provocata de substantze narcotice; (prin exagerare) beatitudine; betzie (4). Starea de euforie a musafirului ciobanul o cintari cu chibzuintza. SADOVEANU N. F. 178. O idee comica... imi dadu starea de euforie a omului care viseaza k zboara. IBRAILEANU A. 139.

EUFORÍE s.f. 1. (Liv.) Stare de fericire de beatitudine. 2. (Med.) Falsa senzatzie de fericire manifestata k simptom al unor boli nervoase sau provocata de substantze narcotice. [< fr. euphorie cf. gr. euphoria < eu bine phorein a se simtzi].

EUFORÍE s. f. 1. stare de fericire de beatitudine. 2. falsa senzatzie de fericire manifestata k simptom al unei boli neuropsihice sau provocata de substantze narcotice. (< fr. euphorie gr. euphoria)

EUFORÍE ~i f. 1) Stare de buna dispozitzie exagerata provocata de folosirea excesiva a bauturilor alcoolice de unele substantze narcotice sau care apare la unele boli psihice. 2) Stare de fericire deplina; beatitudine; extaz. [G.D. euforiei; Sil. eu] /<fr. euphorie gr. euphoria

*eŭforíe f. (vgr. euphoría lesnicĭune de a purta d. eû bine shi phéro duc port). Buna dispozitziune sufleteasca.

euforíe (beatitudine) (eu) s. f. art. euforía g.d. art. euforíei; pl. euforíi art. euforíile

euforíe s. f. (sil. eu) art. euforía g.d. art. euforíei; pl. euforíi art. euforíile

EU „bine normal frumos armonios”. ◊ gr. eu „bine bun” > fr. eu germ. id. it. id. engl. id. > rom. eu. □ ~antie (v. antie) s. f. conceptzie a originii strobilare a florii; ~arheofite (v. arheo v. fit) s. f. pl. plante ruderale sau nitrofile din neolitic; ~ascomicete (v. asco v. micete) s. f. pl. grupa din clasa ascomicetelor cuprinzind ciuperci care formeaza ascocarpi cu peretzii proprii; ~capnie (v. capnie) s. f. prezentza a bioxidului de carbon sanguin in cantitatzi normale in singele arterial; ~cefal (v. cefal) adj. (despre insecte) prevazut cu un cap chitinizat distinct de corp; ~ciclic (v. ciclic) adj. care prezinta un numar egal de piese in fiecare verticil floral; ~claz (v. claz) s. n. mineral din familia silicatzilor avind o compozitzie foarte apropiata de cea a beriliului; ~colie (v. colie₁) s. f. stare normala a fierii; ~coloid (v. colo₂ v. id) s. m. substantza macromoleculara cu proprietatzi coloidale; ~crazie (v. crazie) s. f. constitutzie fizica buna; ~croic (v. croic) adj. (despre un organ vegetal) care prezinta o culoare sau o pigmentatzie naturala; ~cromocentru (v. cromo v. centru) s. n. cromocentru al nucleului in stare de repaus; ~cromozom (v. cromo v. zom) s. m. cromozom tipic shi normal; ~dicotomie (v. dico v. tomie) s. f. tip de dicotomie normala cu ramuri dezvoltate shi ramificate uniform; ~fenie (v. fenie) s. f. ramura a geneticii care urmareshte ameliorarea fenotipului fara sa actzioneze asupra structurilor genetice; ~fonie (v. fonie₁) s. f. succesiune armonioasa de sunete; ~forie (v. forie) s. f. stare exagerata de buna dispozitzie intilnita in unele boli neuropsihice; ~fotic (v. fotic) adj. 1. (Despre plancton) Aflat in zona apelor cu lumina abundenta. 2. (Despre stratul de apa) Cuprins intre suprafatza shi limita la care patrund razele luminoase; ~fototropic (v. foto v. tropic) adj. (despre frunza) cu lamina ashezata perpendicular pe razele de lumina; ~gamie (v. gamie) s. f. fecundatzie normala tipica; ~genetic (v. genetic) adj. referitor la eugenie; ~genie (v. genie₁) s. f. disciplina care studiaza ameliorarea caracterelor ereditare ale speciei umane; ~geofite (v. geo v. fit) s. f. pl. geofite a caror perioada de repaus biologic se datoreaza lipsei de lumina sau caldura corespunzatoare; ~geogen (v. geo v. gen₁) adj. (despre o roca) ushor dezagregabil; ~gnatzie (v. gnatzie) s. f. ocluzie dentara normala; ~halin (v. halin) adj. (despre organisme) care traieshte numai in apele sarate; ~haploid (v. haplo v. id) s. m. haploid adevarat in ale carui celule somatice se afla un singur set de cromozomi; ~menoree (v. meno v. ree) s. f. menstruatzie normala; ~micete (v. micete) s. f. pl. clasa de ciuperci cu miceliul septat cuprinzind un numar mare de specii parazite pentru om shi pentru animale; ~micofite (v. mico v. fit) s. f. pl. ciuperci cuprinzind ficomicetele ascomicetele bazidiomicetele shi deuteromicetele; ~morfic (v. morfic) adj. cu dezvoltare somatica normala; ~morfie (v. morfie) s. f. dezvoltare armonioasa shi normala a corpului omenesc; ~notozaur (~notosaur) (v. noto₁ v. zaur) s. m. reptila mica din permian considerata stramosh al broashtelor tzestoase avind dintzi pe oasele palatine shi pe maxilare; ~osmie (v. osmie₁) s. f. stare normala a simtzului olfactiv; ~pareunie (v. pareunie) s. f. indeplinire normala a actului sexual; ~patie (v. patie) s. f. resemnare in fatza suferintzei; ~pepsie (v. pepsie) s. f. digestie fiziologica ushoara; ~picnoza (v. picnoza) s. f. colorare shi spiralizare normala a unor cromozomi sau segmente cromozomiale; ~pnee (v. pnee) s. f. respiratzie normala; ~potamic (v. potamic) adj. (despre plante) care traieshte in ape curgatoare shi in bazine acvatice; ~praxie (v. praxie) s. f. capacitate de a executa mishcari coordonate; ~prosop (~prozop) (v. prosop) adj. (despre un individ) a carui fatza este mai mult lata decit lunga; ~ritmie (v. ritmie) s. f. 1. Combinatzie armonioasa de linii sunete shi mishcari. 2. Functzionare regulata a oricarei activitatzi organice ritmice. 3. Ritm regulat al pulsului; ~semie (v. semie) s. f. totalitatea simptomelor favorabile in evolutzia unei boli; ~sporie (v. sporie) s. f. dezvoltare normala a sporilor in urma unei meioze obishnuite; ~static (v. static) adj. referitor la variatzia nivelului general al oceanelor de origine climatica sau tectonica; ~stel (v. stel) s. n. cilindru vegetal central cu fascicule liberolemnoase concentrice; ~stenurie (v. sten o v. urie) s. f. conditzie in care se elimina o urina finala cu presiune osmotica normala; ~stil (v. stil) s. n. colonada in care coloanele sint distantzate intre ele prin spatzii proportzionate dupa diametrele lor; ~tanasie (v. tanasie) s. f. 1. Moarte ushoara fara suferintza. 2. Metoda medicala de provocare a mortzii precoce unui bolnav incurabil. 3. Sacrificare prin procedee rapide shi nedureroase a animalelor bolnave; ~teca (v. teca) s. f. zid al hexacoralierilor dezvoltat din centre de calcifiere distincta; ~tectic (v. tectic) adj. (despre un amestec chimic) care se topeshte sau se solidifica la temperatura constanta inferioara punctului de topire a fiecaruia dintre constituentzi; ~terofite (v. tero₁ v. fit) s. f. pl. plante anuale cu flori; ~texie (v. texie) s. f. fenomen prezentat de un amestec a carui temperatura de fuziune constanta este mai joasa decit aceea a altui amestec facut in alte proportzii; ~timie (v. timie) s. f. dispozitzie afectiva normala; ~tocie (v. tocie) s. f. nashtere normala fara complicatzii; ~trof (v. trof) adj. (despre lacuri) care contzine in cantitatzi echilibrate substantze necesare biosintezei; ~trofic (v. trofic) adj. (despre lacuri) bogat in materii nutritive; ~trofie (v. trofie) s. f. stare normala de nutritzie creshtere shi dezvoltare a unui organism; ~tropic (v. tropic) adj. (despre plante) care prezinta fototropism negativ; ~tropie (v. tropie) s. f. adaptare a unor flori la polenizare numai prin anumite insecte specializate; ~xerofitic (v. xero v. fitic) adj. (despre plante) care prezinta o adaptare pronuntzata la perioadele de uscaciune.