EUFORÍE euforii s. f. Stare bolnavicioasa care se manifesta printro senzatzie de fericire shi care apare in unele boli nervoase sau este provocata de substantze narcotice; (prin exagerare) beatitudine; betzie (4). Starea de euforie a musafirului ciobanul o cintari cu chibzuintza. SADOVEANU N. F. 178. O idee comica... imi dadu starea de euforie a omului care viseaza k zboara. IBRAILEANU A. 139.